CTP, ofensă colosală la adresa lui Diego Maradona, după moartea lui. Fanii i-au dat unlike

CTP a scris într-un articol pentru Republica, intitulat „Maradona – un geniu cu mingea. Atât”, unde a notat câteva lucruri despre percepția lumii în ceea ce privește marea stea, lucru aflat chiar și acum în derivă, explicând de ce nu-l poate ierta și iubi. Gazetarul a primit reacții negative de la fanii săi.

CTP: „Diego Maradona, un geniu cu mingea. Atât”

„Cum o minge am adus fericire oamenilor”, sunt cuvintele ui Maradona rostite cu puțin înainte de a muri. Adevărat, este de acord și jurnalistul, Maradona chiar i-a făcut nespus de fericiți pe cei care nu pot fi fericiți altfel. De exemplu, explică CTP, „mulți dintre fanii lui Diego nu cunosc fericirea pe care ți-o dă sportul, competițional sau amical, pentru că nu l-au făcut, doar s-au uitat, cu bere și-o sămânță alături, pregătindu-se să se atingă o singură performanță, cele 130 de kilograme la care ajunsese idolul lor”.

„Adoratorii lui Maradona nu dau doi bani pe fericirea morală”, scrie tăios CTP. Altminteri, continuă acesta, fanii lui nu ar putea zeifica pe cineva care, în afara de a da cu piciorul și cu mâna în minge, a fost un personaj mai mic din punct de vedere uman: „alcoolic, drogoman înrăit, amic al Mafiei și al siniștrilor dictatori Castro, Chavez și Maduro, zero ca antrenor, pentru că nu era în stare să se afișeze decât propria-i trufie în relațiile cu jucătorii”.

În plus, deși a jucat fotbal genial, aceasta fiind o părere generală, nu a cunoscut spiritul sportiv: „a jucat de nenumărate ori și s-a lăudat toată viața cu un gol necinstit, înscris cu mâna împotriva Anglieei, ba l-a mai luat și pe Dumnezeu părtaș la găinăria lui. Mai e de mirare că și-a bătut joc nu o dată de Papa Ioan Paul al II-lea?”.

„Cât despre fericirea pe care o poți trăi întâlnind o operă de artă sau o inteligență scânteietoare, un Borges sau un Sábato, argentinieni și ei, e interzisă în Biserica Maradonistă (chiar există așa ceva), la cât prost gust și stupizenii a produs toată viața Sfântul ei de hram. Fără îndoială, Diego Armando Maradona a fost un geniu cu mingea. Dar cred că mai trebuie adăugat un cuvânt: atât.

După mine, omul care a făcut cel mai mult pentru inteligența și frumusețea fotbalului pe această planetă este Johan Cruyff – cu el în amintire voi muri. De la El Pibe D`Oro Maradona o să țin minte ce i-a spus Papei Ioan Paul al II-lea la Vatican: „Zici că te ocupi de copiii săraci? Păi, atunci, dă jos plafoanele astea aurite și vinde-le!”.

Dumnezeu să-l ierte și să-l iubească. Eu nu pot”, a încheiat CTP.

Comentariile fanilor 

„Domnul Popescu mai doreste -presupun – ca lumea sa se schimbe si sa arate intr-un anumit fel, mai conform viziunilor sale asupra ei; poate mai curatata de vicii si pacate, poate mai modesta, mai austera, nu stiu. Iarasi o dorinta legitima. Insa cred ca domnul Popescu are o mai mica intelegere pentru ambivalentele (daca nu plurivalentele) care zac in orice om, din punctul meu de vedere, dumnealui are o viziune preponderent dihotomica. Ni-l opune pe Cruyff lui Maradona (si vice-versa) intelegand poate mai putin ca in orice Cruyff zace pitit si un Maradona. Si vice-versa…

Domnul Popescu incheie articolul spunand ca el nu-l poate iubi pe Maradona, asa se intelege (prefer sa nu observ neputinta iertarii…). Cred ca dumnealui se poate ridica la o intelegere superioara atunci cand il va putea si nu il va putea iubi deopotriva/ Domnule Popescu, nu trebuie să porniți de la prezumția că cineva v-ar înjura doar citind titlul.. Însă, în privința lui Maradona, exagerați.”