Cișmigiu, de la o simplă băltoacă la cel mai vechi și popular parc al Bucureștilor. De unde provine numele grădinei, de fapt
În inima agitată a Capitalei, printre străzi aglomerate și clădiri impunătoare, se află o mică oază de liniște și frumusețe, un refugiu verde pentru locuitorii orașului și vizitatorii săi. Este vorba despre Grădina Cișmigiu, unul dintre cele mai vechi și iubite parcuri din București, ale cărui rădăcini se întind adânc în istoria orașului.
Ce înseamnă cuvântul ”cișmigiu”, de fapt
Locuitorii din Bucureșteni s-au plimbat de zeci, poate chiar sute, de ori prin parcul Cișmigiu, fără să-i cunoască originile. Deși a fost inaugurat abia în anul 1854, la jumătatea secolului al XIX-lea, puțini știu că povestea viitoarei grădini publice începuse cu mai bine de 70 de ani în urmă.
În anul 1780, Alexandru Ipsilanti, domnitorul Țării Românești de la acea vreme, i-a cerut Marelui Cișmigiu, șeful lucrărilor de cișmele ale orașului, să construiască două izvoare în acel loc. Mai mult de atât, același Mare Cișmigiu și-a construit o casă în proximitate, viitorul parc urmând să-i poarte numele.
Primul, construit unde astăzi este intrarea în parc, a format o baltă inestetică și imensă, care l-a înfuriat pe domnul țării, acesta ordonând ca puțul să fie secat, deîndată.
Ani mai târziu, în 1848, Barbu Știrbei a venit la putere și a demarat proiectul de construire și amenajare al primei grădini publice a Bucureștilor, ordonând crearea unui heleșteu și a unui canal care să aibă legătură directă cu râul Dâmbovița.
Prima grădină publică din București, provocarea lui Barbu Știrbey
Pentru acest proiect impresionant, Știrbei Vodă l-a angajat pe nimeni altul decât grădinarul peisagist Carl Friedrich Wilhelm Meyer, cel care fusese directorul Grădinilor Imperiale din Viena.
Meyer a proiectat Grădina Cișmigiu într-un stil romantic, inspirat de tendințele europene din acea perioadă. Planul său includea alei aranjate simetric, lacuri artificiale, pâraie, punți și poduri, toate încadrate de vegetație variată și frumos aranjată.
Pentru amenajarea grădinii publice, specialiștii au adus aproximativ 30.000 de arbori şi arbuşti din jurul oraşului, precum şi plante ornamentale de la Braşov şi Viena.
Ani mai târziu, în 1880, muncitorii au împrejmuit spațiul verde cu 60 de felinare cu lampă, urmând ca în 1892 parcul să fie luminat electric în totalitate.
Ce nu aveai voie să faci în Cișmigiu
Boierii, prinții, burghezii și oamenii înstăriți adorau să se plimbe pe aleile din Cișmigiu, la brațul domnișoarelor, șoptindu-le la ureche cuvinte de amor și promisiuni interzise.
Desigur, promenadele nu erau lipsite de reguli. Vizitatorii grădinii publice nu avea voie să facă mizerie pe jos, să vorbească tare, să folosească un limbaj ilicit sau să realizeze orice tip de activitate comercială.
Locuri de atracție în Grădina Cișmigiu
Unele dintre cele mai frumoase locuri pe care le poți vizita în Grădina Cișmigiu este, fără îndoială, ”Rotonda scriitorilor”, amenajată în anul 1943.
Aici au fost expuse busturile celor mai importante personalități literare românești, precum Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, George Coșbuc, Ion Creangă, Vasile Alecsandri și Titu Maiorescu.
O altă zonă ce prezintă interes pentru turiști este cea denumită ”La Cetate”, unde vizitatorii pot vedea ruinele unei mănăstiri construite în anul 1756, de logofătul Văcărescu, despre care se spune, potrivit legendelor, că ar fi avut un tunel secret ce lega Palatul Crețulescu de malul Dâmboviței.
Nu în ultimul rând, un alt obiectiv ce merită văzut este izvorul Sissi Stefanidi, o statuie care înfățișează o mamă îndoliată, care toarnă apă cu ulciorul, îndurerată fiind de moartea fiicei sale. Monumentul cioplit a fost donat primăriei orașului București de către familia fetei care a murit la doar 21 de ani.