Cine e Petrache Lupu, ciobanul care a vorbit cu Dumnezeu. Cum a decurs întâlnirea lor

Luna viitoare se împlinesc 113 ani de la nașterea lui Petrache Lupu, un cioban orfan, fără carte, aproape surd, din Maglavit, care ar fi vorit cu Dumnezeu în primăvara lui 1935. Momentul a dat naștere unui amplu fenomen religios, despre care s-a relatat pe larg în presa interbelică românească. Minune sau șarlatanie? Mai multe detalii, în continuare.

Cazul Maglavit. Ciobanul care a vorbit cu Dumnezeu

Totul se îmtâmpla în primăvara anului 1935, în comuna Maglavit, aflată la 10 kilometri de Calafat. Petrache Lupu (1907 – 1994), un biet oier, orfan, care nu știa carte, dar care avea darul de a vorbi ore în șir, oamenii fiind fascinați de cuvintele lui, dădea vestea ce avea să strângă mii de oameni la un loc pentru a auzi povestea ciobanului care a vorbit cu Dumnezeu. Potrivit spuselor lui, Dumnezeu îi dete porunca de a îndrepta lumea.

Peltic și suferind de o formă de debilitate, păstorul în vârstă de 28 de ani îl descrie pe Cel de sus drept „moșul cu barbă albă“, care i s-a arătat când era cu oile, pe câmp, la marginea satului Maglavit de pe malul Dunării.

„În ziua de 31 mai 1935, era într-o vineri, trecând Petrache Lupu în dreptul a trei buturugi din pădure, i-a ieşit în cale un moş cu barbă albă şi lungă până la brâu, cu mustăţi foarte lungi şi împreunate cu barba.

În loc de îmbrăcăminte avea peste tot numai păr alb ca mătasea, care îi acoperea corpul până la degetele picioarelor, ca un fel de sarică ciobănească. Sta în aer, la vreo souă palme de pământ. De la el venea un miros aşa de frumos cum nu se întâlneşte la nicio floare pe câmp sau în grădină, ceva care aduce cu mirosul de smirnă“, nota medicul Gheorghe Marinescu, membru al Academiei Române, în cartea „Lourdes şi Maglavit“, publicată la Tipografia ziarului Universul în 1936.

Satul natal al ciobanului a devenit loc de pelerinaj

După ce povestea lui Petrache Lupu a fost intens mediatizată, satul său natal şi pădurea unde i s-ar fi arătat Dumnezeu s-au transformat în locuri de pelerinaj pentru zeci de mii de oameni.

Tot atunci, pelerinii plecau spre Maglavit pentru a-l întâlni pe cioban, devenit un personaj important al vremii.

„De-alungul şoselei, câteva zeci de mii de oameni se închinau înşiraţi pe două rânduri. Mii de bărbaţi şi femei îi aşteptau în genunchi trecerea, Mergea drept şi se lăsa atins ca în vis de către o mână scăpată printre jandarmi. Era obiectul unei continue adoraţii mistice, care la schilozi şi bolnavi ia forme de delir“, a mai scris Marinescu.