Cine a fost Paul Goma și cum a ajuns să se refugieze la Paris. Unde s-a născut scriitorul

de: Luiza Moldovan
25 03. 2020

Paul Goma a fost un scriitor de excepțională valoare, care s-a remarcat prin atitudinea ostilă, curajos asumată, față de regimul comunist. Scriitorul fusese internat din 18 martie la Spitalul La Pitie Salpetriere din Paris. Echipa de medici care l-a îngrijit a spus că scriitorul a plecat senin, fără durere.

A intrat în colimatorul Securității încă din liceu

Goma s-a născut în Basarabia, la 2 octombrie 1935, în satul Mana, județul Orhei. Părinții săi erau învățători. Tatăl său a construit școala din sat, care avea, pe o latură, locuința învățătorilor, legată de clădirea principală de un calidor – culoarul pe care scriitorul l-a evocat în toate romanele sale autobiografice.

În 1944, familia Goma se refugiază în Transilvania. Scriitorul va evoca această perioadă a copilăriei și a adolescenței în romanele „Arta refugii”, „Astra” și „Sabina”.

În 1952, înaintea ultimului an de liceu (Gheorghe Lazăr din Sibiu), Goma intră în colimatorul Securității și chiar reținut timp de 8 zile pentru că le vorbise colegilor săi despre partizanii din munți și că ținea un jurnal intim codificat.

A fost închis pentru că nu gândea ce trebuia

În 1954 devine student al Institutului de Literatură și Critică Literară, care mai târziu a devenit o secție a Facultății de Filologie a Universității București. În 1956 e reținut la Malmaison și la Jilava pentru că și-a declarat solidaritatea pentru Revoluția din Ungaria. De asemenea, a fost acuzat de instigare la agitație publică. Procesul lui e amânat de nenumărate ori.

Abia în iunie 1957 i se aduce la cunoștință faptul că este condamnat la doi ani de închisoare corecțională pentru delictul de agitație publică. În martie 1958 ajunge la penitenciarul Gherla, unul dintre cele mai dure locuri de detenție din România. În noiembrie este eliberat, dar trimis cu domiciliu obligatoriu în satul Lătești, raiounul Fetești. În 1961 i se relungește restricția domiciliară cu încă 24 de luni. Protestează fără succes. Va fi eliberat înainte de termen, dar apucase să facă mult din cele 24 de luni.

Basarabeanul care nu a putut să-și țină gura

Comuniștii încearcă să-l saboteze în repetate rânduri

I se încalcă dreptul de a-și continua studiile, astfel că dă din nou admitere la Facultate. În 1966 debutează cu povestirea „Când tace toba” în prodigioasa revistă Luceafărul. În 1968 se căsătorește cu Ana Maria și publică volumul „Camera de alături” – singura carte publicată în România.

În 1968 are loc invadarea Cehoslovaciei, drept pentru care se înrolează în brigăzile pentru apărarea României, dar cu condiția de a se înscrie în partid. Acceptă, alături de alți scriitori.

În 1971 editura Suhrkamp (Germania) îi publică „Ostinato”, apoi Gallimard (Franța). Romanul e lansat la Târgul de Carte de la Frankfurt. Delegația română încercase să oprească expunerea cărții considerate calomnioase la adresa socialismului, dar părăsește Târgul, iar cartea e etalată de către editor.

Dizidentul ținut mereu la distanță

La Mișcarea lui Goma au aderat oameni simpli, nu și scriitori

În ianuarie 1977 se anunță Charta cehilor și slovacilor la care aderă scriitori din tot blocul comunist – un document în care este amendat în termeni duri regimul comunist din Blocul Sovietic. La Europa Liberă este citită Scrisoarea adresată de Paul Goma Chartei ’77: „Mă declar solidar cu acțiunea voastră. Situația voastră este și a mea; situația Cehoslovaciei este – cu deosebiri nefundamentgale – și a României. Trăim, supraviețuim în același lagăr, în aceeași Biafra (capitală: Moscova) (…) Aceeași lipsă de drepturi elementare, aceeași batjcorire a omului, aceeași nerușinare a minciunii – peste tot”. În luna următoare este redactată celebra Scrisoare adresată domnului Nicolae Ceaușescu, Palatul Regal București și Scrisoarea deschisă adresată participanților la Conferința de la Belgrad (pe care o semnează împreună cu alte șapte persoane) și în care protestează împotriva nerespectării drepturilor fundamentale ale omului. Îl caută ca s-o semneze mulți cetățeni, niciun scriitor.

Așa s-a născut Mișcarea lui Goma. E arestat la 1 aprilie. La 3 aprilie, soția și Filip sunt scoși din apartamentul din Drumul Taberei și trimiși în Vitan. E exclus din Uniunea Scriitorilor. La 6 mai e eliberat în urma unui protest internațional condus de Mario Vargas Llosa. În octombrie acceptă invitația PEN Club de a călători în Occident. La 20 noiembrie 1977 Paul Goma pleacă împreună cu soția și fiul pentru totdeauna din România. Ajunși la Paris, familia cere imediat azil politic.

România nu i-a recunoscut niciodată meritele

În 1972 lansează „Ușa noastră cea de toate zilele”. În 1975 i se naște fiul Filip-Ieronim. În 1976 îi apare „Gherla” – despre experiența în închisoare. Goma citește romanul în foiletoane la Europa Liberă.

Dizidența, foarte vocală, a lui Goma nu era pe placul regimului comunist, astfel că Securitatea a încercat să-l suprime în mai multe rânduri (vezi vol. Soldatul câinelui). Chiar Ion Iliescu a recunoscut public atentatele puse la cale împotriva scriitorului.

Deși Ungaria l-a decorat, cu ocazia aniversării a 40 de ani de la Revoluția Maghiară, autoritățile române nu i-au recunoscut niciodată, oficial, meritele.

Articole recomandate