Cine a fost Gheorghe Magheru. Povestea impresionantă a haiducului devenit general

Cine a fost Gheorghe Magheru, unul dintre cei mai importanți români, participant de seamă la Revoluția de la 1848 din Țara Românească. A contribuit la câteva dintre momentele cheie din istoria României din această perioadă.

Cine a fost Gheorghe Magheru?

Gherghe Magheru s-a născut pe data de 8 aprilie 1802, la Bârzeiu de Gilort, Berlești, județul Gorj. A fost unul dintre cei mai importanți comandanți militari și oameni politici din România. Gheorghe Magheru a fost consemnat drept comandant militar în oastea vărului său, Tudor Vladimirescu, iar apoi comandat în Războiul ruso-turc din anul 1828.

Mai mult de atât, Gheorghe Magheru a fost numit vătaf al județului Romanați în anul 1831, adică supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire. În anul 1848 a primit titlul de ministru de finanțe în cabinetul revoluționar din Țara Românească, iar mai apoi, comandat general al trupelor revoluționare din Țara Românească.

La 10 octombrie sau 28 octombrie 1848, conform surselor, Magheru s-a refugiat în Transilvania, mai apoi în Triest și în cele din urmă la Viena. În Țara Românească s-a întors în anul 1857, atunci când a redevenit activ politic.

În decembrie 1857 a fost ales deputat de Gorj în adunarea ad-hoc de la București. De asemenea, a fost unul dintre fondatorii Partidei Naționale, o mișcare care a promovat unirea principatelor române.

Cariera politică a lui Gheorghe Magheru

Magheru a fost membru al Societății secrete masone Frăția, alături de Nicolae Bălcescu, Christian Tell și Ion Ghica, care conspira împotriva prințului Bibescu. Totodată, a format la Craiova guvernul provizoriu revoluționar alături de Costache Romanescu și Nicolae Bălcescu.

A făcut parte din guvernul provizoriu revoluționar național, apoi a devenit generalul armatei române, odată cu detronarea prințului Bibescu și instalarea guvernului revoluționar la București.

Citește și: Cine a fost, de fapt, Gheorghe Magheru, omul care dă numele celui mai mare bulevard din București

Gheorghe Magheru a refuzat să accepte înfrângerea revoluției și s-a retras cu trupele revoluționare în Oltenia, după ce armata otomană a înlăturat guvernul revoluționar. Odată ajuns în Oltenia, a organizat tabăra militară de la Râureni, lângă Râmnicu Vâlcea.

„Eu, fraților, sunt român și, ca român, mă simt ferice de a muri pentru țara mea“, a declarat Gheorghe Magheru după înfrângerea în fața armatei otomane.

Pe aleea ce duce spre Complexul muzeal Gheorghe Magheru a fost montantă o placă de marmură cu istoricul locului, care spune:

Pe acest loc, în toamna anului 1848, generalul Gheorghe Magheru și-a instalat tabăra militară revoluționară de panduri și voluntari.

În anul 1973, cu prilejul aniversării a 125 de ani de la Revoluția din 1848, s-a ridicat un obelisc și a fost inaugurat muzeul de la Râureni.

Cariera militară a lui Gheorghe Magheru

Gheorghe Magheru a fost pandur în armata lui Tudor Vladimirescu și unul dintre conducătorii revoluției de la 1848 din Țara Românească. Mai mult de atât, a făcut parte din guvernul provizoriu revoluționar pașoptist. Magheru a fost generalul armatei din principat și luptător pentru Unirea Principatelor Române.

Citește și: Ce reprezintă culorile steagului României. Puţini cetăţeni au habar de semnificaţia ascunsă a drapelului

La vârsta de doar 16 ani se face remarcat pentru vitejia sa datorită faptului că a luptat în ceata de haiduci împotriva turcilor. Pe data de 14 septembrie 1828 a avut loc o luptă foarte importantă împotriva turcilor. Magheru a învins, turcii au fost izgoniți, iar pentru faptele sale de vitejie în timpul războiului, Gheorghe Magheru a primit rangul de căpitan de panduri, fiind decorat de țarul Rusiei cu ordinul Sf. Ana în gradul de cavaler.