Cezar Ouatu, mesaj acid pentru CTP înainte de Eurovision: „Să nu mai abordeze zona vocii de cap” EXCLUSIV

Ce mesaj i-a transmis Cezar Ouatu lui CTP

• Reporter impact.ro: După 9 ani, revii pe scena Eurovision! Ai emoții? Melodia de acum, ”For everyone”, compusă de Mihai Alexandru, îți solicită mai mult vocea față de cea de acum 9 ani, ”It s my life? La câte octave poți ajunge?

Cezar Ouatu: N-am emoții, cel puțin nu din punct de vedere tehnic sau vocal, am însă unele, ca orice artist, dar constructive. Piesa de acum nu e mai solicitantă, cu toate că atuul oricărei piese trebuie să fie și particularitatea vocii mele.

Nu sunt relevante aceste aspecte legate de octave, e vorba despre ambitus, dar nu neapărat măsurat în octave. Contează cât poți să cânți și să fii de credibil, chiar și cu o octavă, contează ce transmiți și ce lași în urmă.

GAFA COLOSALĂ a lui Carmen şi Klaus Iohannis, în Coreea de Sud! S-au făcut de râs fără să îşi dea seama

Vladimir Putin va ATACA România cu rachete! Situaţia ŞOC despre care vorbeşte întreaga Europă, ce va face NATO

În 2013, fanii Eurovision s-au grăbit să-ți comenteze aspectul de Dracula androgin. Te-au catalogat drept solistul în rochie. Crezi că, dacă ai fi purtat altceva, ai fi prins un loc mai bun? De data aceasta, în ce te vei îmbrăca pe scenă?

Din punct de vedere estetic și vestimentar a fost atunci un moment discutat și disputat, întruchiparea acelui Dracula androgin.

Dar a fost apreciat și de marii stiliști, precum Jean Paul Gaultier. Acum voi alege ceva mai simplist, minimalist, în ideea în care în povestea piesei văd un om al străzii, înconjurat de patru cantori, îmbrăcați în călugări franciscani, care aspiră la o lume ideală.

De data aceasta, totul are o altă conotație, din punct de vedere emoțional, inclusiv din punct de vedere al punerii în scenă.

• Ai o voce superbă, șlefuită la cea mai bună școală din Milano. Ți-ai asigurat vocea, precum alți mari artiști? Cum ți-o păstrezi, cum ți-o menajezi, ce secrete ai înainte de o mare competiție?

Nu mi-am asigurat vocea, culmea, dar e o idee bună. Eu sunt mai atipic, am cântat pe marile scene, și dintre toți marii artiști ai lumii eu sunt printre singurii care nu am nevoie de microfon.

Sunt alți artiști care însă au microfoane cu cristale…Nu am anumite secrete, important este repausul vocal, este esențial să nu îți risipești energiile în niciun fel. A nu vorbi e un medicament ideal.

• Cristian Tudor Popescu nu a luat prea în serios participarea ta la Eurovision, de data trecută. Ce i-ai zice, acum, dacă v-ați întâlni întâmplător?

Eu fiind extrem de autoironic și având umorul la zi nu prea am cum să mă supăr legat de tot felul de glumițe în jurul numelui meu, Ouatu. Îl apreciez ca jurnalist.

Dar, din punct de vedere vocal, am identificat la el o voce interesantă, i-aș sugera câteva lecții pe zona falsetului. Cine știe, poate că ar putea face parte din backing-ul vocal de care uneori am nevoie.

Lăsând deoparte gluma, îi respect interpretările lui jurnalistice, cred însă că este pasionat mai mult de tenis decât de muzică.

Dacă l-aș întâlni, l-aș îmbrățișa și i-aș sugera să nu mai abordeze zona vocii de cap și să mă lase pe mine să-mi fac treaba. Totuși, cred că o fac mai bine.

• Spuneai, într-un interviu, că, în copilărie, nu știai să pierzi, că erai cam ”ofticos”. Ai rămas la fel?

Sunt un spirit competitiv, chiar dus la extrem, nu prea știu să pierd. A rămas chestia asta, de mic copil, să fiu cel mai bun, să fiu în prima linie.

Am o doză de oftică, încă sunt ofticos, dar nu atât de dus în extrem cum eram când eram mic.

• Te simți mai mult italian sau român? Ce ai preluat de la țara de adopție, Italia?

Cu siguranță, mă simt român. Sunt român, născut și crescut aici, din părinți români. Însă, dacă n-aș fi ajuns în Italia, descoperindu-mi vocea, cu siguranță azi aș fi fost un pianist de jazz muritor de foame cântând în echipa vreunui artist din România.

Am și cetățenie italiană, Italia mi-a oferit și debutul ca artist liric. Sunt pasionat de bucătăria mediteraneană, am multe trăsături în comun cu poporul italian.

Sunt îndrăgostit de România și de Italia, în același timp. Nu mai contează ce etnie ai, contează ceea ce transmiți.

• Ediția din acest an Eurovision va avea loc în Italia, la Torino. Sunt mari șanse să fim votați de românii stabiliți acolo. Tu ești, cum s-ar zice, de-al locului, ar fi confortabil pentru tine…

Ediția din acest an m-a incitat foarte mult, și oarecum pe ultima sută de metri, compozitorul Mihai Alexandru vă poate confirma.

Reparticip, după 9 ani, asumat, gândindu-mă și din punct de vedere al unei strategii de marketing. Cred cu siguranță că voi avea trecere atât din punct al fanilor Eurovision, din întreaga lume, cât și legat de zona Italiei, unde locuiesc foarte mulți români.

Piesa e ușor ieșită din tiparul unei rețete clasice, mă ocup de un show audio-vizual, care să transmită 100% mesajul poveștii piesei care se numește  ”For everyone”.

• Mama ta te-a încurajat mereu, te-a însoțit și în Italia…Ai rămas, în unele privințe, băiatul mamei? Te mai răsfață cu bunătăți, îți duce grija?

Ea este fana mea numărul unu, mama rămâne mama, eu sunt copilul ei, indiferent de ce vârstă aș avea. Eu am plecat singur în lume, dar mereu când avem ocazia mă bucur să ne revedem, iar la ocazii speciale o răsfăț. Și ori de câte ori am un spectacol sau un concert important ea este acolo, să mă susțină.

• În Italia ai muncit, ca să te întreții la studii. Ai îngrijit bătrâni, mulți români fac asta acum în Italia. Cum este această meserie? Ai legat prietenii cu oamenii cărora le ofereai un strop de bucurie? Ce poveste te-a impresionat?

Am avut câteva meserii, pe perioada studenției în Italia, care mi-au rămas în suflet, din punct de vedere spiritual și moral. Am avut câțiva oameni în vârstă pe care i-am îngrijit, iar câțiva au trecut pe lumea cealaltă în brațele mele.

Chestia asta m-a marcat din punct de vedere sufletește și uman, am avut multe de învățat de la ei. Într-un timp foarte scurt, ei se apropiau de mine. Raportul interuman este foarte important, fără urmă de gelozii și de invidii, așa cum însă în România devine o trăsătură din ce în ce mai prezentă. Toate m-au făcut să mă călesc, să mă maturizez.

Nu se pune problema de rușine, atât timp cât lucrurile le faci cu drag și din suflet. Nu am rămas însă la acel stadiu, mi-am urmat cariera pe care o aveam clar în minte, știam exact ce voiam să fac.

• Ai gânduri de însurătoare cu frumoasa ta iubită? Povestește-ne despre ea, despre relația voastră…

Eu și Raluca avem o relație extrem de frumoasă, în care n-am simțit niciodată diferența de vârstă. Relația se va materializa în ceea ce este normal și frumos să se întâmple, începând de la familie. Suntem complici, deschiși, mi-a fost alături, am trăit totul extrem de intens într-o perioadă foarte scurtă. Ceea ce urmează va fi rezultatul unei iubiri sincere și al unei chimii nevorbite.

•  Arăți impecabil. Faci sport, ții diete?

Mulțumesc pentru compliment. Însă, odată cu trecerea timpului, metabolismul se mai schimbă. Echilibrez însă cu o dietă mai săracă în grăsimi, cu un meniu pe bază și de legume, cred că totul stă în alimentație. Îmi place să înot, mai ales în vacanțe, ar fi bine să alerg cam 3-4 kilometri pe zi, cam așa ar fi ideal.

Cum îl ironizase gazetarul Cristian Tudor Popescu pe Cezar Ouatu, acum 9 ani

Gazetarul Cristian Tudor Popescu a făcut comentarii acide, la Europa FM, în urmă cu 9 ani, la adresa lui Cezar Ouatu, după participarea acestuia la marea finală Eurovision.

„Mi-am amintit spusele doamnei profesoare încercând să-mi explic de ce mi se zbate un ochi şi începe să-mi bâţâie capul când se năpusteşte periodic din televizor asupra mea un anume Cezar.

E un băiat cu barbete şi cu părul erect în cap care începe relativ normal să cânte ceva despre mauntin, love, sky… După care, se încordează în fălci şi extrage de undeva din zona tiroidei un soi de triluri de bibiloi sugrumat. E muncă în toată regula, acolo, de la mărul lui Adam în sus.

Ba poate că şi diafragma, stomacul și duodenul îşi aduc aportul la canoneala asta de subţire. Cred că numele de familie al domnului Cezar, Ouatu, ţine de predestinare. Pare că, într-adevăr, la capătul acestei desfăşurări sonore ar trebui să rezulte un ou“.