Cele 7 minuni ale lui Nicolae Ceaușescu. Cum au uimit românii întreaga lume, în comunism

Autor: Chivu Ana - 11:38, 16 sept. 2019
Cele 7 minuni ale lui Nicolae Ceaușescu. Ce a reușit liderul comunist să facă?

Câțiva români regretă și acum dispariția lui Ceaușescu de la conducerea României. Aceștia au precizat de-a lungul timpului că a reușit, pe lângă perioada grea dăruită românilor, minuni aparte care vor rămâne pentru totdeauna în istorie. Care sunt cele 7 minuni făcute de Nicolae Ceaușescu de care unii încă reamintesc?

Cele 7 minuni ale lui Nicolae Ceaușescu

Pe lângă lucrurile monstruase pe care le-a făcut Ceaușescu, a reușit să facă și puține minuni care sunt reamintite astăzi. Prima este Casa Poporului, Palatul Parlamentului de astăzi. World Records Academy a spus că este în topul celor mai mari clădiri administrative de uz civic din lume. De asemenea, este cunoscută și drept cea mai scumpă clădire, cea mai grea, dar și cea mai mare că suprafață.

În anul 2007, Capa Poporului era estimată la 3 miliarde de euro. A doua minune înfăptuită de acesta este Trasfăgărășanul (Drumul Național 7C), construit între 1970-1974, la inițiativa dictatorului. A treia este Canalul Dunăre-Marea Neagră pentru care s-a început construcția în anul 1949.

Cele 7 minuni ale lui Nicolae Ceaușescu
Cele 7 minuni ale lui Nicolae Ceaușescu

Singurele reușite ale regimului

Pentru finalizarea acestuia au contribuit deținuți politici și minorități religioase și politice. Metroul din București este încă o reușită fără de care toți din Capitală nu și-ar vedea acum zilele. Pe locul cinci în topul 7 ale minunilor lui Ceaușescu se află Barajul Vidraru, care și-a început construcția în anul 1961. După ce în anul 1965 s-a umplut la capacitatea maximă, s-a născut Lacul de Acumulare Vidraru.

Casa Radio este a șasea lucrare istorică a fostului președinte al României. Intenția inițială era ca aceasta să fie un Muzeu Național al Istoriei Republicii Socialiste România, dar acum este doar o clădire cu mare valoare imobiliară. Pe ultimul loc se află capacitatea dictatorului de a oferi locuri de muncă tuturor. Nimeni nu era șomer în timpul regimului comunist, toată lumea își știa locul și avea câtuși de puțină independență financiară, potrivită zilelor de atunci.