Planurile secrete ale lui Ceaușescu înainte de a fi executat la Revoluție

Autor: Andrei Simion - 20.04.2019, 08:46

Nicolae Ceaușescu a devenit o personalitate controversată în istoria României. În timp ce mulții îl condamnă pentru toate relele pe care le-a pricinuit poporul în anii ‘70 și ‘80, alții îl consideră un erou și îi aplaudă (prea târziu) decizia de a lăsa România fără datorii la băncile lumii.

Lui Ceaușescu i se pot reproșa numeroase aspecte, dar, la fel de bine, trebuie recunoscut și faptul că a fost cam ultimul politician vizionar al acestei țări, chiar dacă a gândit lucrurile din poziția de dictator.

Azi, se întâmplă ceva periculos în societatea românească: oamenii care au vrut cu sângele înfierbântat în 1989 să vadă cuplul Ceaușescu ciuruit de gloanțe (cum s-a și întâmplat), regretă gândurile meschine de atunci sau le neagă. Este cea mai bună dovadă că românii de rând care au trăit evenimentele din decembrie 1989 au fost manipulați pe toate fronturile – pentru că sunt nesiguri de ceea ce au simțit atunci, de ce cred azi și de ce vor în viitor.

Ancheta privind Revoluția din 1989 s-a finalizat, dar încă nu se știu toate detaliile care au precipitat evenimentele de atunci și de ce situația a escaladat atât de violent.

Azi, doar cei care au trăit în cercul de apropiați ai cuplului Ceaușescu își mai amintesc intențiile foștilor dictatori. Din anii ‘70, cam imediat după ce a venit spălat pe creier din Coreea de Nord, Nicolae Ceaușescu a avut un vis: să facă din România o putere politică și economică globală, iar el să devină un lider mondial, consemnat în analele istoriei ca un erou, reformator și tot ce mai vrei.

Este o ambiție pe care, de-a lungul istoriei, au avut-o toți oamenii care au deținut mai multă putere decât ar fi trebuit. Împrumutul extern masiv din anii ‘70 pentru industrializarea forţată a ţării dar şi pentru investiţii externe megalomanice, a făcut din România Socialistă, unul dintre cei mai mari datornici ai lumii.

Planul lui Nicolae Ceaușescu de înființa în România o Bancă Mondială

Decizia luată peste noapte de Ceaușescu de a plăti datoria externă înainte de termen a fost plătită cu vârf și îndesat de popor. Sacrificiile pe care le-au făcut românii în acei ani sumbri nu l-au înduplecat pe fostul dictator, dar au sădit în mintea lui planul de a deveni el însuși cel mai mare bancher al lumii.

Știm și noi și știau și liderii lumii de atunci că Ceaușescu nu era deloc un bun tovarăș cu Fondul Monetar Internațional sau cu Banca Mondială. Prin urmare, una dintre dorințele sale arzătoare era să scoată definitiv România din cercul de dependenți de aceste instituții de „cămătari” și să devină chiar țara noastră „bancherul” lumii.

O intenție aproape copilărească aș zice, dar tot pe baza acestui vis au fost înființate și FMI și Banca Mondială, ca să fim onești. De ce n-ar fi putut și România să devină un pol economic în Europa de Est?
Nicolae Ceaușescu și-a dorit să înființeze la București o Bancă Mondială, cu sediul la Casa Poporului și să colaborează cu țări ca Iran, China, Egipt, Libia, țările arabe din Golf, alte țări aflate în curs de dezvoltare și surprinzător sau nu, cu Iugoslavia.

Fostul președinte-dictator voia să finanțeze, cu dobânzi rezonabile, economiile emergente, mai ales cele din Africa și Orientul Mijlociu.

Imaginează-ți cum ar fi fost privită azi Europa de Est, dacă România, o țară mică, ar fi devenit un pol de putere politică și economică, după sute de ani în care aici, în regiunea carpatică, a fost „sat fără câini”. Oare ar mai fi fost România considerată o țară din Lumea a Treia, cum suntem numiți azi?

Când am fost în Kuweit, conducătorul Kuweitului i-a confirmat lui Ceauşescu: „Poate facem împreună o bancă”. „Da, ar trebui să facem o bancă, dar să fie o bancă mai altfel, să mai fie şi pentru alţii, nu doar între România-Kuweit. Una cu o dobândă foarte redusă, să fie numai pentru ţări în curs de dezvoltare şi să fie numai pentru dezvoltare, nu pentru consum”, a răspuns Ceauşescu. Iar şeicul Kuweitului a găsit foarte bună și convenabilă ideea aceasta de a veni în ajutorul ţărilor în curs de dezvoltare și a promis că va aduce şi alte ţări arabe, inclusiv Arabia Saudită. Și asta era înainte de 1989, ce a mai negociat Ceaușescu în 1989 nu mai știu pentru că nu am mai fost implicat în deciziile lui, a povestit fostul vice premier al lui Ceaușescu, Ștefan Andrei.

Cum ar fi vrut Ceaușescu să facă din România cea mai mare putere economică a lumii

Pe ce se baza ultimul dictator comunist din Europa? El credea că putea dezvolta România pe baza a două repere: extracția aurului și a metalelor rare și valorificarea lor prin IPRS Băneasa și platforma industrială Pipera, cu fabrici din toate ramurile industriei care ar fi trebuit să ajungă mari exportatoare în respectivele domenii de vârf.

Aici, Ceaușescu visa cu ochii deschiși, mai ales în ceea ce privește fabricile, pe care le aveam, e adevărat, cu mult mai multe decât azi, dar nu erau competitive la nivel global. Chiar dacă n-aveam încă mijloacele necesare (nu la acea vreme, cel puțin, viziunea lui Ceaușescu era „periculoasă” pentru marile puteri ale lumii, inclusiv pentru S.U.A.

Totuși, am fi putut avea șansa să-i ducem la îndeplinire visul, să facem din România o țară de care UE să se fi rugat de noi să ne alăturăm ei, nu noi de ea, de exemplu. Anii ’90 ar fi putut umple golurile din economia României (și burțile românilor), dar cei care au „vânat” puterea fărâmițată a lui Ceaușescu au avut alte scopuri. Azi, „zâmbim” din nou frumos FMI-ului și Băncii Mondiale.

Sursa: gândul.info

Citește și...