Ceaușescu, ordin de a se muta pe roți 3 blocuri din București. Ce s-a întâmplat în apartamente

de: Anca Lupescu
05 11. 2021

În timpul regimului comunist, în București, a fost dat un ordin de către Nicolae Ceaușescu de a se muta pe roți trei blocuri din București.

Cum au fost mutate 3 blocuri din București pe roți

Uimitor este că imobilele trebuiau mutate cu tot cu locatari în ele. Abia se terminaseră lucrările de sistematizare și modernizare a Șoselei Ștefan cel Mare, între anii 1978 și 1982.

Strada s-a lprgit la patru benzi de circulație pe un sens, dintre care una pentru tramvaie, iar tot frontul de locuințe a fost mutat.

Totuși, trei blocuri aflate între străzile Tunari și Aurel Vlaicu au rămas ieșite din alinierea generală. Era o distanță între 8 și 14 metri, iar circulația rutieră și pietonală era îngreunată din această cauză.

Arhitectul Alexandru Panaitescu și arhitecta Cristina Popovici, care a locuit în blocul de pe strada Aurel Vlaicu, au explicat cum s-a întâmplat totul.

A fost vorba despre o realizare inginerească uimitoare. N-au lipsit și dezavantajele, însă, pentru locatari. S-a decis atunci translatarea clădirilor pe distanțe între 7 și aproape 5 metri. Mutarea imobilelor a fost cea mai ieftină soluție.

Lucrarea a fost grea, dar foarte atent realizată

Pe 27 mai 1983 a fost mutat pe roți blocul cu 7 etaje de pe strada Aurel Vlaicu nr.166. Imobilul a fost mutat 14,40 de metri, iar distanța a fost parcursă în 7 ore și 37 de minute.

Blocul a fost translatat fără ca locatarii să fie mutaţi, cu excepţia celor de la parter. Mai mult, locatarii au beneficiat pe durata deplasării de toate condiţiile: apă curentă, canalizare, energie electrică, gaze, ascensor şi telefon, asigurându-se conectarea la reţelele edilitare prin racorduri flexibile.

De fapt, blocurile au fost mutate cu atât de multă delicatețe încât un pahar cu apă, pus pe masă, nu s-a vărsat.

Clădirile care urmau a fi translatate au fost legate cu racorduri flexibile la rețelele de utilități și le-au putut translata cu atâta delicatețe încât un pahar cu apă, pus pe masă, nu s-a vărsat.

O astfel de imagine explică, metaforic, dar foarte sugestiv, modul în care era abordată o astfel de lucrare. Clădirile erau bine consolidate”, a mai spus Alexandru Panaitescu pentru Gândul.info.