Cum îi tortura Ceaușescu pe homosexuali. Ce scria în celebrul articol 200

Homosexualii au fost persecutați și supuși abuzurilor decenii la rând. Pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, aceștia erau trimiși la închisoare, bătuți și abuzați, în baza articolului 200. Nu se știe câți homosexuali au fost pedepsiți în timpul regimului comunist, însă mulți dintre cei care au ajuns în pușcării s-au sinucis.

Primele date despre pedepsirea persoanelor cu orientare sexuală diferită sunt de pe vremea lui Matei Basarab. „Sodomleanii nu se ceartă numai cu moarte, ci şi după moarte trupurile lor se ard în foc”, scria în Pravila lui Matei Basarab din 1652. În Parlamentul României, subiectul a fost dezbătut pentru prima dată în 1936, când s-a folosit pentru prima dată termenul de „inversiune sexuală”, iar articolul 431 din Codul Penal revizuit prevedea pedepsirea actelor „de inversiune sexuală săvârşite între bărbați sau între femei, dacă provoacă scandal public, cu închisoarea de la şase luni la doi ani.”

În 1940, s-a stabilit ca inversiunea sexulă să fie pedepsită doar dacă fapta ajunge publică. Marea Adunare Naţională a Republicii Socialiste România a revizuit Codul Penal în 1968 și astfel a apărut un capitol întreg cu privire la „infracţiunile privitoare la viaţa sexuală.” Astfel a apărut articolul 200, prin care Nicolae Ceaușescu intenționa să stârpească homosexualii.

De asemenea, articolul 201 pedepsea „săvârşirea actelor de perversiune sexuală care au produs scandal  public” cu închisoarea de la unu la cinci ani.

Ceaușescu a vrut să stârpească homosexualii

Odată cu articolul 200, a început teroarea și abuzul pentru homosexualii din România, însă sistemul se folosea de acest articol și pentru a scăpa de persoanele care nu erau loiale statului sau păreau dubioase. Mulți au fost șantajați, iar minoritățile sexuale erau obligate să devină turnători. Refuzul îi trimitea direct în închisoare, unde erau abuzați.

Pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, parcurile și gările deveniseră locurile preferate de întâlnire ale minorităților sexuale.

Criticul Ion Negoiţescu a fost arestat în baza articolului 200, după ce a fost turnat de scriitorul Petru Romoşanu, cu care ar fi avut relații homosexuale. Negoițescu a încercat să se sinucidă cu o doză mare de medicamente, dar a reușit să scape cu viață.

Abuzurile au continuat și după Revoluție. În 1993, polițiștii sibieni au arestat 5 tineri și i-au trimis la închisoare în baza articolului 200. Mariana Cetiner a fost ultima persoană din România condmanată pentru că a avut altă orientare sexuală. Articolul 200 a fost abrogat de către Guvernul României în 2001, la insistențele organizațiilor internaționale.