Ceartă fără precedent în Iași, pentru un mormânt din Cimitirul „Eternitatea”. O familie se luptă în instanță pentru recuperarea acestuia

Doi ieșeni au cerut să li se acorde în folosință un mormânt din Cimitirul „Eternitatea”. Magistrații au admis acțiunea formulată de Liliana și Florin G. În instanță, cei doi au susțin că mormântul le-a fost lăsat moștenire.

Ceartă pentru un mormânt din Cimitirul „Eternitatea”

Procesul dintre cei doi ieșeni și SC Servicii Publice SA a început în anul 2018, pe data de 28 decembrie. Ieșenii le-au cerut magistraților din cadrul Judecătoriei Iași să le aprobe dreptul de folosință asupra unui loc de veci, printr-o cerere de chemare în judecată.

„Nu am întâmpinat greutăți la cimitir cu evidențele sau cu dreptul de concesionare până în prezent, plătind de peste 20 de ani impozitele și taxele, dar, de câțiva ani, se consideră că nu mai avem dreptul la acel loc de veci. M.U. a făcut așa-zisul «monument» deasupra criptei, când l-a înmormântat pe soțul său, I.U. Noi ne-am îngrijit mereu de mormânt și ne-am îndeplinit toate obligațiile morale pentru rudele noastre înmormântate în acel loc. Înainte de noi, au făcut-o părinții noștri. Până în prezent, nu ne-a fost contestat dreptul acesta, decât printr-o decizie a Consiliului Local, care nu ne este aplicabilă”, au afirmat cei doi ieșeni în fața instanței.

Locul de veci a fost lăsat moștenire

Cei doi ieșeni au precizat că M.U. a lăsat locul de veci moștenire prin testament. De asemenea, redevența pentru locul respectiv a fost plătită corect, până când au început restricțiile privind reședința, plătind mereu ce s-a acceptat. Cu toate acestea, s-a considerat că plățile făcute priveau curățenia în cimitir, în opinia lor, acest lucru fiind absurd.

Pe de cealaltă parte, reprezentanții SC Servicii Publice SA nu au depus nici o întâmpinare. În schimb, potrivit „BZI”, au depus note scrise care dovedesc că, drept urmare a evidențelor aflate în arhiva Cimitirului „Eternitatea”, au verificat Registrul întocmit în anul 1946, în care se regăsesc locurile atribuite în rezervă în acel an.

Prin urmare, la poziția 706 din data de 30 august 1946, a fost înregistrată o chitanță. Pe această era scrisă mențiunea „Doamna U.A. a cumpărat un loc de rezervă”.

„De la data emiterii chitanței, până în prezent, situația juridică a concesiunii locului de înhumare atribuit U.A. nu s-a modificat, aceasta fiind neîntrerupt titulara concesiunii. Respectivul loc de înhumare nu a fost transmis vreodată prin succesiune. Redevența a fost achitată o singură dată de către U.A., în anul 1946, pentru concesionarea locului de înhumare. Faptul că, în acel loc, au fost efectuate înhumări ale decedaților – membri ai aceleiași familii – nu înseamnă și transferul dreptului de concesiune de la titulară către terții care au folosit acel loc de înhumare. Nu ne-au fost înaintate actele de succesiune privind transmiterea dreptului de concesiune asupra locului de înhumare, iar plata nu transmite plătitorilor tarifului de întreținere dreptul de concesiune asupra acelui loc”, au menționat reprezentanții societății pârâte.