Ce tipuri de sporuri există în Codul Muncii. Tot ce trebuie să ştie un angajat

Orice angajat de la noi din țară trebuie să știe ce tipuri de sporuri există în Codul Muncii. Pe salariul de bază, angajații mai pot fi recompensați de către angajator, pentru munca suplimentară prestată și cu sporuri. Raportat la tipul de muncă pe care o prestează, angajații pot să încaseze chiar și dublul salariului de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru. Iată așadar ce tipuri de sporuri există în Codul Muncii.

Ce tipuri de sporuri există în Codul Muncii

Bonusurile angajaților nu sunt doar un indicator al performanței la locul de muncă. Sunt, de asemenea, o modalitate excelentă de a negocia un salariu mic atunci când te afli în etapele finale ale unei căutări de locuri de muncă.

Este important de știut că negocierea salariului contribuie în mare măsură la îmbunătățirea potențialului de câștig, așa că, deși este posibil ca bonusurile să nu fie la fel de constante ca salariul lunar, ele vă vor fi utile atunci când se elaborează detaliile unei oferte de muncă cu potențialul angajator. Bonusurile vin sub diferite forme și sunt de obicei neimpozabile. Acestea variază în funcție de poziția pe care o ocupă angajatul.

Sporurile prevăzute de Codul Muncii

După efectuarea unor ore suplimentare, Codul Muncii prevede ca angajatul să fie recompensat prin intermediul unor ore libere plătite, în următoarele 90 de zile calendaristice, de la efectuarea acestei munci.

Munca prestată de salariat va fi plătită, în cazul în care compensarea prin intermediul orelor libere nu este posibilă. Plata se va face prin adăugarea unui spor la salariu, în funcție de durata muncii. În cadrul contractului colectiv sau individual de muncă, sporul se stabilește prin negociere. Valoarea acestui spor nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.

Tipuri de sporuri

Spor pentru munca de noapte – Este considerată muncă de noapte, munca prestată de către angajat în intervalul orar cuprins între orele 22:00-06:00.

Cei care își desfășoară activitatea cel puțin 30% lunar, în acest interval, beneficiază de un program de lucru redus cu o oră, față de durata normală a zilei de muncă, sau li se adaugă un spor de 25% la salariu, fără ca contravaloarea salariului de bază să scadă.

Spor de repaus săptămânal

În general, zilele de sâmbătă și duminică, timp de 48 de ore consecutiv, potrivit prevederilor din Codului Muncii sunt dedicate repausului săptămânal. Acesta se poate acorda și în alte zile, stabilite în contractul individual sau colectiv de muncă dacă repausul sâmbăta sau duminica ar afecta desfășurarea normală a activității. Acesta este cazul în care salariații vor beneficia și de un spor la salariu.

După o perioadă de activitate continuă care nu poate să depășească 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul sindicatului sau, în funcție de caz, al reprezentanților salariaților, salariaților li se acordă repaus săptămânal cumulat. În acest caz, aceștia au dreptul la dublul compensațiilor care li se cuvin. Contravaloarea acestui spor pentru muncă suplimentară se stabilește prin negociere și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.

Spor pentru munca prestată de sărbătorile legale

Există o serie de angajați care sunt recompensați pentru munca depusă în timpul sărbătorilor legale, cu timp liber corespunzător, în următoarele 30 de zile. Iată care sunt aceste categorii de angajați, potrivit articolului 142 din Codul Muncii:

• salariații care lucrează în unitățile sanitare
• salariații care lucrează în alimentație publică
• salariații care lucrează în scopul asigurării asistenței sanitare
• salariații care lucrează în scopul aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă necesitate
• locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității.

Pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, dacă din motive întemeiate, salariaților nu l se acordă zile libere, aceștia beneficiază de un spor la salariul de bază. Acesta nu poate să fie mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.