Ce spun sociologii despre scandalul de la vârful BOR: „Există mijloace în Biserica Ortodoxă de a-l calma pe Teodosie. Cu ce îi are la mână?” EXCLUSIV

Scandalul de la vârful Bisericii Ortodoxe Române (BOR), dintre purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, şi arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, e departe de a se fi stins. Reporterii Playtech Știri au cerut opinia unui cunoscut sociolog, Gelu Duminică, profesor universitar, referitor la această situație tensionată.

Conflict între cele două teologii, ortodoxia nouă și ortodoxia conservatoare?

„Purtătorul de cuvânt exprimă punctul de vedere al instituţiei. Din punctul meu de vedere, BOR este cea care foloseşte toate acele apelative către Teodosie. Nu avem o poziţie a patriarhului, prin care să se delimiteze de poziţia purtătorului de cuvânt.

Mai mult, purtătorul de cuvânt pare a fi susţinut în continuare de către Patriarhul Daniel, motiv pentru care nu avem argumente pentru a spune că această dispută este între purtătorul de cuvânt şi episcop, ci mai degrabă între patriarh şi unul dintre episcopi”, a sunat o primă motivaţie din partea cunoscutului sociolog Gelu Duminică.

De fapt, reprezintă, tot potrivit acestuia, un conflict între două teologii:

„Din punctul meu de vedere, pare un conflict între ortodoxia nouă, mai modernă, reprezentată de către patriarh şi de către Vasile Bănescu, pe de o parte, şi ortodoxia conservatoare, reprezentată de către Teodosie”.

Martori ai unui scandal fără egal: „În numele lui Dumnezeu, câte nu se întâmplă!”

Gelu Duminică mai susţine că spectacolul la care suntem martori e unul cel puţin derutant:

„În numele lui Dumnezeu, câte nu se întâmplă! Nu uitaţi că se fac inclusiv afurisenii! Doamne, iartă-mă, sunt oameni, până la urmă! Şi e o luptă de putere, inclusiv în cadrul unei instituţii religioase. Nu ar trebui să-i judecăm altfel decât ca pe nişte oameni care se luptă pentru imagine, putere, resurse, şi aşa mai departe.

Că e contrar cuvântului pe care-l propovăduiesc şi că astfel de jigniri nu au ce căuta în dialogul stabilit între oameni religioşi, asta e cu totul altceva! E o altă discuţie. Pentru restul rămâne valabil să ştii să faci diferenţa între ce face popa şi ce spune popa. E o înţelepciune românească, valabilă de mulţi ani, aşa că nu trebuie să ne uităm mai altfel.

Sigur, îţi lasă un gust amar, sigur, îţi vine să nu urmăreşti poate acest dialog, de ruşinea lor, de ruşinea ruşinii lor, însă, până la urmă, sunt oameni. Ca sociolog, remarc doar comportamentul unor oameni, ca oricare alţii, care încearcă să-şi marcheze zona de influenţă şi de putere. E simplu ca bună ziua!

Că, din postura lor, de lideri religioşi, ar trebui poate să întoarcă şi celălalt obraz, e altceva. Eeee, în Scripturi se întâmplă asta!”, mai precizează profesorul universitar, pentru Playtech Știri.

Finalul disputei e greu de anticipat: „Este primul dialog mai aspru”

Gelu Duminică mai e de părere că nu poate anticipa finalul acestei dispute:

„Sper, la un moment dat, să se oprească, însă, ţinând cont de orgoliile celor implicaţi, nu m-ar mira ca ea să continue. Biserica Ortodoxă are mecanisme de a-l calma pe Teodosie, altfel decât a folosi invective şi de o parte, şi de cealaltă.

Există o normă, în Biserica Ortodoxă, care se numeşte ascultare, adică trebuie să dai ascultare de arhiereu, de superiorul tău. Acum, Teodosie nu a dat ascultare de nenumărate ori. Dacă cineva vrea cu adevărat să-l educe, ca să zic aşa, să-l calmeze, sau inclusiv să-l scoată din sânul ortodoxiei există mecanisme pentru aşa ceva!

Marea întrebare e cu ce îi are Teodosie la mână, de nu se întâmplă lucrul ăsta? Pentru că, cu altfel de prelaţi, care au făcut asemenea fronde, mecanismul pe care Biserica Ortodoxă l-a pus în practică a fost cu totul altul decât indulgenţa şi arătatul degetului, folosite până acum în cazul său. Este primul dialog mai aspru între cele două tabere.

Acum e de aşteptat fie să se ia mâţa de coadă şi să se rupă pisica în două şi să se ia o decizie în urma căreia, Teodosie, habar n-am, să fie retras, să fie trimis la mânăstire, în funcţie de ceea ce se poate face, fie ca acest dialog al surzilor să continue, dar cu efecte destul de mari asupra încrederii, pe care societatea o are în ortodoxia românească.

Care, apropo, e cam la cele mai mici cote din anii `90 încoace. Aşa că astfel de lucruri nu ajută instituţia, nu ajută conexiunea poporului cu prelaţii săi, ci doar nimicnicia omului care de multe ori foloseşte cuvântului Domnului pentru a propovădui supunere, pentru că de fapt cam asta e miza!”.