Ce se întâmplă dacă mori fără lumânare. Unde se duce sufletul tău, conform Părintelui Cleopa

Fie că vrem sau nu, moartea face parte din viața noastră. Tradiția spune că atunci când un om este pe moarte, trebuie să-i fie cineva alături ca să îi aprindă o lumânare pentru care muribundul să aibă lumină pe lumea cealaltă. Dar ce se întâmplă oare cu sufletul om care moare fără lumânare aprinsă.

Ce se întâmplă dacă mori fără lumânare

De lungul vremii, această întrebare a fost pe buzele multor oameni. Potrivit unor vorbe din bătrâni, nu este bine ca o persoană să moară fără ca o persoană să-i aprindă o lumânare.

Lumânarea aprinsă fiind pentru cel care moare, o sursă de lumină pe drumul celui care pleacă în lumea veșnică. Se spune că, dacă persoana care a murit pleacă de pe pământ pe întuneric, acesta va suferi în viața de apoi.

Părintele Cleopa, despre lumânarea aprinsă celor care mor

Părintele Cleopa susține că nu este o tragedie dacă mortul pășește în viața de apoi fără o lumânare aprinsă.

„Lumânarea este un simbol. Dacă o aprinzi este bine. Dacă nu poți, nu-i nimic. Faptele bune merg cu noi, nu lumânarea.

Poți să ai un milion de lumânări. Nu-ți ajută nimic la moarte. Cine le-a aprins lumânarea la cei care au murit pe front? Iată lumina: dacă au avut fapte bune, aceea-i lumina. Nu-i o primejdie dacă ai murit fără lumânare. Este primejdie dacă ai murit nespovedit, neîmpărtășit”, spune părintele Cleopa.

Totodată, Mântuitorul Nostru Iisus Hristos spunea că adevărata lumină pe care o ducem cu noi în partea cealaltă reiese din faptele bune săvârșite pe pământ.

„Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor. Că, văzând oamenii faptele cele bune ale voastre, să-l slăvească pe Tatăl vostru Care este în Ceruri’, scrie în Sfânta Evanghelie.

Ce trebuie să faci pentru cineva care pleacă dintre noi

Așadar, pentru persoana care pleacă dintre noi, trebuie să ne rugăm. În acest fel, Dumnezeu îi va vedea adevărata lumină, pentru că El știe toate faptele bune sau rele pe care le-a făcut pe pământ.

Există totuși un obicei acceptat și de preoți pentru cei ce au murit fără lumânare. Cu puțin înainte de Paşti, se dă la altar o lumânare mare, împodobită cu o pânză albă sau prosop. Preotul o aprinde la slujbe, de la Paşti până la Înălțare. Unii practică acest obicei în fiecare an, până la pomenirea de șapte ani. Deși nu este obicei rău, nu îi ajută prea de mult sufletului cum se crede.