Ce o deranjează pe Dana Budeanu în familiile din zilele noastre: ‘A ajuns o rușine să fii femeie’
Dana Budeanu a făcut o serie de dezvăluiri în cadrul podcastului ”Pe drept cuvânt”, al cărui gazdă este Florentin Țucă. Diva a vorbit deschis despre viața sa. Din acest podcast, nu au lipisit, însă, nici opiniile controversante pe care vedeta le are vis-a-vis de anumite subiecte.
Ce studii are Dana Budeanu?
Părinții Danei Budeanu au fost mereu preocupați de educația acesteia. Astfel că, aceștia au decis că fiica lor să studieze economia. De celalată parte, criticul de modă susține că-și dorea să studieze pictura. Cu toate acestea, Dana Budeanu nu are nimic de reproșat părinților săi ci din contră.
”Sunt un copil fericit, cu copii, care a studiat Managementul Economie și Integrare Europeană în special pentru că așa a vrut tata. Poate așa se va înțelege discrepanța imensă între ceea ce am studiat și ceea ce am practicat după. Nu regret, eu voiam să fac pictură, dar consiliul de familie format din tata a hotărât că nu.
Nu sunt un copil traumatizat, nu. Noi ne-am respectat părinții, am luat în considerare ce au spus ei. Nu am fost traumatizați că ni se cereau note bune, că purtam uniforme. Am suferit că nu am mai pictat și că nu am stat în atelierele marilor artiști unde am avut onoarea să stau și să mă pregătesc, la marele pictor Mărginean, care m-a descoperit prin soția lui talentată. Aceștia erau profesorii înainte de la școli!”
Cum își face criticul de modă contentul?
Dana Budeanu a vorbit și despre contentul pe care-l face. Diva a mărturisit că are trei oameni care o ajută cu rubrica sa. De asemenea, criticul de modă a vorbit și despre lucrurile care o deranjează la societatea de astăzi.
”Da, firește, eu fac singură tot ceea ce fac, lângă mine sunt foarte puțini oameni, nimeni nu crede asta. Fac contentul aplicației, acolo am trei prieteni care contribuie la rubrică, restul, absolut tot, este făcut de mine cu telefonul. Mă uit cine mă urmărește, cât timp. Pe aplicația mea media unei intrări este de o oră, oamenii citesc, restul sunt minciuni.
Oamenii sunt deștepți, cei deștepți se ascund că le e frică, le e frică să fie buni, frumoși. Mai e mișto să fii bun? Mai e mișto să iubești? Nu. Atunci ei stau ascunși, le e frică să iasă! Abonații mei vor să trăiască!
Nu există societatea promovată, societatea promovată reprezintă 15%! Noi suntem frumoși, deștepți, în majoritate. Știți de ce nu știm asta? Majoritatea nu sunt în orașele centru, chiar dacă sunt din acelea, vedem doar ce vor ei. Media e controlată, eu nu dramatizez niciodată, presa e controlată, presa se vinde pe bani. Credeți că în SUA nu e controlată presa? Peste tot e controlată. Presa astăzi e doar o înșiruire de titluri senzaționale, nimeni nu mai stă să citească un editorial.”
”A ajuns o rușine să fii femeie și să știi să faci orice în casă!”
Dana Budeanu a mărturisit că există câteva lucruri care o deranjează la familiile moderne. Criticul de modă susține că o bună parte din obiceiurile sănătoase s-au pierdut. Mai mult, diva e de părere că femeilor le este rușine să recunoască că știu să facă anumite lucruri prin casă.
”Chiar ieri scriam ceva în timp ce mâncam dulceață de la mama, savuram un alt borcan de dulceață. Și am zis, ”Doamne noi aveam cămară acasă. Îți dai seama că acum nu mai există, copiii cresc în case fără cămări”. Este un handicap imens, ce se întâmplă cu mamele, cu femeile? A ajuns o rușine să fii femeie și să știi să faci orice în casă!”
Dana Budeanu interzice telefoanele celor mici
Lista cu lucrurile care o deranjează la famiile moderne nu se termină aici. Criticul de modă e de părere că cei mici nu ar trebui să aibă telefoane. Dana Budeanu a povestit și un episod din viața acesteia, când a reușit să convingă 10 copii să lase telefoanele deoparte și să se joace.
”Ce să facă un copil la 6 ani cu telefon? Cine îl sună? Noi când eram mici ieșeam și ne jucam în fiecare zi, în fața blocului, în parcuri, eu am organizat așa pentru fetele mele, mergeam cu ele și le ziceam celorlalți părinți să-i lase într-un parc, prima condiție era să le luăm telefoanele.
Prima dată când au ieșit erau 10 copii, eu răspundeam de toți, le-am zis ”Avem dulciuri, eu stau pe banca asta, nu vă duceți departe”.
În prima zi nu înțelegeau, spre sfârșitul zilei au început să comunice. Părinții îmi dădeau mesaje ”E totul în regulă?”. Copiii au plecat acasă, nu știu ce au povestit acasă, dar a doua săptămână săreau din mașini că știau că ne vedeam, fiecare venea cu ceva, după câteva săptămâni, nu că se jucau, uitaseră definitiv de existența telefoanelor. După aceea mă sunau agresivi părinții ”Ce se întâmplă sâmbăta? Unde îi lăsăm?”.