Ce nu se face în Săptămâna Mare. Alimentele pe care nu este bine să le consumi sub nicio formă
După Duminica Floriilor, credincioșii intră în Săptămâna Mare sau Săptămâni Patimilor, așa cum mai este denumită în popor. Este ultima săptămână a Postului Paștelui, o perioadă încărcată de tradiții și obiceiuri, unele foarte stricte. Ce nu se face în Săptămâna Mare și ce alimente nu trebuie să consumați, aflați în rândurile următoare.
Ce nu se face în Săptămâna Mare. Tradiții și obiceiuri
Săptămâna Mare reprezintă pentru creștini o perioadă de smerenie și curățare spirituală înainte de una dintre cele mai mari sărbători creștine. Din acest motiv, multă lume ține post negru, începând din Joia Mare până la slujba de Înviere, atunci când se împărtășesc.
De asemenea, se spune că în Joia Mare nu este bine să dormi. Cei care fac acest lucru, vor rămâne leneși tot anul. În cazul în care o femeie doarme în Joia Mare, Joimărița o va pedepsi și nu va putea munci tot anul.
În Săptămâna Mare se face curat doar în anumite zile. De asemenea, preparate tradiționale se pregătesc și ele doar în anumite zile. De exemplu, joi se vopsesc ouăle, conform tradiției.
În Vinerea Mare, gospodinele nu au voie să spele rufele sau să facă alte treburi prin casă. Totodată, în Vinerea Mare nu se vopsesc ouăle, iar dacă le-ați vopsit până acum, este de preferat să le colorați sâmbăta.
Alimentele care nu se consumă în Săptămâna Patimilor
Creștinii țin post în Săptămâna Mare și sunt anumite alimente de post pe care nu au voie să le consume. Este vorba despre două alimente interzise: oțetul și urzicile, conform tradiției.
Urzicile nu se consumă în această perioadă deoarece, se spune că, atunci când a fost răstignit pe cruce, Mântuitorul a fost bătut cu urzici și stropit cu oțet, pentru a-i provoca mai multe usturimi.
De asemenea, atunci când a cerut câteva picături de apă, lui Iisus i s-a oferit oțet. Din acest motiv, cele două alimente nu trebuie consumate în Săptămâna Mare, chiar dacă sunt de post.
Citește și: Ce nu ai voie să faci în săptămâna Floriilor. E păcat mare, spun preoţii
Rugăciunea pe care să o rostiți în Săptămâna Patimilor
„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător.
Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce.
Să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău.
Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine.
Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta. Căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci. Să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale.
Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine.
Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin”.