Paștele este cea mai importantă sărbătoare a creștinătății, iar tradițiile românești în jurul acestei zile sunt numeroase și pline de semnificații. Prima zi de Paște este considerată sacră, motiv pentru care anumite gesturi, cuvinte sau activități sunt considerate nepotrivite sau chiar aducătoare de ghinion. Iată ce spun tradiția și superstițiile legate de această zi sfântă.
Una dintre cele mai răspândite reguli este aceea că în prima zi de Paște nu trebuie să muncești. Orice activitate fizică sau casnică – spălat, gătit, curățenie sau grădinărit – este considerată o lipsă de respect față de semnificația sărbătorii.
Potrivit tradiției, cine muncește în această zi riscă să aibă parte de necazuri și oboseală tot anul. De asemenea, certurile sunt strict interzise.
Se spune că în această zi nu trebuie să rostești vorbe grele și nici să ai conflicte cu cei din jur. În familie trebuie să domnească pacea și armonia, pentru ca bunăstarea și înțelegerea să nu lipsească din casă în următoarele 12 luni.
Tradiția mai spune că nu este bine să arunci resturile de mâncare rămase în prima zi de Paște, mai ales cele sfințite – cum ar fi pasca, ouăle roșii sau cozonacul. Acestea trebuie respectate și consumate cu recunoștință, altfel se consideră că alungi binecuvântarea din casă.
Totodată, există credința că nu trebuie să refuzi oul roșu ciocnit de cineva, pentru că acest gest simbolizează comuniunea dintre oameni și învierea lui Hristos. Refuzul poate fi văzut ca un semn de respingere a bucuriei și al iubirii aproapelui, atrăgând ghinion și izolare.
O altă superstiție veche spune că nu e bine să părăsești locuința în dimineața Paștelui înainte de a ciocni un ou roșu cu cei din casă. Acest obicei simbolizează legătura familială, începutul zilei în armonie și protecția divină.
Se mai spune că cine nu mănâncă ou roșu în prima zi de Paște va fi palid și lipsit de energie tot anul. Ouăle roșii simbolizează viața și sângele Mântuitorului, iar consumul lor este considerat o binecuvântare.
Respectarea acestor tradiții nu ține doar de superstiție, ci și de dorința de a păstra viu spiritul curat și liniștit al celei mai importante sărbători creștine.