Nici epoca Ceaușescu nu a fot ocolită de epidemii puternice. Una dintre cele mai dure a fost cea din toamna anului 1971, care a afectat aproape 14.000 de români, numărul, probabil, fiind mai mare, dictatorul ținând ”la asecret” multe raportări.
În anul 1968, o pandemie de gripă pornește din Hong Kong, apoi ajunge în Singapore și Vietnam, unde era război, așa că mulți militari din trupele americane implicate au dus boala către SUA. În 1970, 12 state ale SUA se mai aflau încă în carantină. Boala trece Atlanticul și, un an mai târziu, ajunge în Europa. România este lovită în primele zile ale lunii septembrie, în județele Sibiu și Brașov.
În doar câteva zile, pandemia cuprinde toată România. Pe 15 septembrie se raportează deja 450 de cazuri, dintre care 34 de copii între 0 și patru ani, apoi totul se transformă într-un bulgăre. În luna octombrie, numai în Iași sunt înregistrate 5.238 de cazuri. În Capitală, vârful are loc pe 20 octombrie, în timp ce în Moldova, a doua săptămână din luna noiembrie, sunt consemnate 3.725 de infectați.
Iașiul ajunge să aibă 4.000 de cazuri în doar o săptămână, iar din septembrie până pe 30 noiembrie, oficial, erau 13.525 de persoane ajunse la spital cu gripă. Virusul lovește toate categoriile de vârstă: 1.808 copilași cu vârste între 0 și 4 ani, 2.611 între 5 și 14 ani, 9.106 peste 15 ani. De asemenea, ca în cazul epidemiei de SARS-CoV-2, bătrânii sunt cei mai afectați.
După cum era scris, Ceaușescu mușamalizează totul, iar morții sunt trecuți la ”infarct”, însă Organizația Mondială a Sănătății păstrează datele în arhiva sa.
Pandemia a intrat într-un proces de descreștere la finalul anului 1971, chiar dacă cazurile răzlețe aveau să fie notate până în primăvara anului 1972. S-au înregistrat peste un milion de decese la nivelul întregului glob. În România nu va fi cunoscut niciodată numărul, din cauza falsificării cauzelor multor decese din acea perioadă.