Ce înseamnă dalbe, de fapt. Puţini ştiu originea cuvântului folosit în colindele româneşti

Colindele românești ne încântă în fiecare iarnă cu versurile lor pline de farmec și tradiție, iar printre imagini strălucitoare și magice se găsesc deseori menționate „flori dalbe.” Dar de ce folosim termenul „dalbe” în loc de „albe” în aceste colinde?

Ce simbolizează cuvântul ”dalbe” regăsit în multe colinde

Explicația pentru folosirea termenului „dalbe” în loc de „albe” în colindele românești se află într-o particularitate a limbii române și a folclorului tradițional.

Cuvântul „dalbă” este o formă dialectală sau arhaică a termenului „albă” în limba română. Această formă a fost folosită în trecut și este păstrată în colindele tradiționale pentru a păstra autenticitatea și caracterul lor specific.

Astfel, „flori dalbe” se referă, în realitate, la „flori albe.” Aceste flori albe sunt adesea asociate cu simboluri de puritate, bucurie și speranță, potrivindu-se perfect cu atmosfera festivă a sărbătorilor de Crăciun. Ele pot simboliza, de asemenea, nașterea lui Iisus și lumina pe care o aduce în lume.

În vechime, anul nou era marcat în mod diferit față de zilele noastre, începând cu venirea primăverii. Această tradiție se reflecta în obiceiul colindatului cu crenguțe împodobite cu flori „dalbe”, simbolizând renașterea naturii după iarna aspră. Interesant este și originea cuvântului „dalb”.

Pe lângă legătura sa cu o denumire arhaică a mărului în diverse dialecte, cum ar fi „abols”, „aball”, sau „abel”, termenul „dalb” este posibil să provină și din proto-albaneză, unde „diell” înseamnă „galben” sau „strălucitor ca Soarele”.

Pe de altă parte, site-ul shtiu.ro sugerează că „dalb” ar putea fi derivat din „dhel”, un cuvânt care înseamnă „luminos”. Aceste multiple etimologii subliniază bogăția culturală și lingvistică din spatele tradițiilor și limbii române.

CITEȘTE ȘI: Ce semnificație are versul Florile dalbe din colindele românești. Ce simbolizează, de fapt

Ce reprezintă bradul de Crăciun

În prezent, tradiția împodobirii bradului de Crăciun rămâne unul dintre cele mai îndrăgite și așteptate obiceiuri ale sărbătorilor de iarnă. Cu toate că pare un gest simplu, actul de a decora bradul este însoțit de semnificații profunde și istorice, ce datează cu mult în trecut.

Această frumoasă tradiție are origini în triburile germanice și a fost preluată în cultura românească pe la jumătatea mileniului trecut. Bradul de Crăciun, cu forma sa triunghiulară, a devenit un simbol al Sfintei Treimi, iar decorarea lui cu podoabe a dobândit semnificații speciale.

Iubirea și unitatea familiei sunt reprezentate prin faptul că întreaga familie se adună pentru a împodobi bradul, contribuind la crearea unei atmosfere calde și pline de bucurie. Sub brad sunt așezate cadourile, simbol al fericirii și bucuriei pe care le aduc sărbătorile.

Magia Crăciunului este, de asemenea, adusă în casele noastre prin intermediul bradului. Tradițional, se spune că Moș Crăciun nu va veni în casele unde nu se află un brad împodobit, ceea ce face ca acesta să fie un element esențial al sărbătorii.

CITEȘTE ȘI: Când a fost împodobit primul brad de Crăciun în România. Tradiţia avea deja sute de ani în alte ţări