Ce făceau românii în a doua şi a treia zi de Paşte, pe vremea lui Ceauşescu. Mielul şi ouăle roşii, interzise pentru credincioşi

În România comunistă, religia și Biserica nu au fost privite, în general, cu ochi buni. Sărbătorile pascale arătau cu totul diferit față de astăzi. Istoricul Mircea Rusnac a vorbit despre deciziile pe care le lua Nicolae Ceaușescu, pentru a-i împiedica pe locuitorii țării să se bucure de atmosfera de sărbătoare.

Cum arătau sărbătorile creștinești înainte de 1989

Românii celebrează astăzi cu inimile pline de bucurie sărbătorile pascale, având circumstanțele potrivite pentru a pregăti mese îmbelșugate și a merge la slujbele de la Biserică, fiindcă Paștele nu este o sărbătoare a pântecului, cât una a sufletului. Însă nu mereu a fost așa.

Mulți români au uitat că, în perioada comunistă, nu puteau să se bucure așa cum o fac astăzi. Nicolae Ceaușescu nu privea, în general, religia și Biserica cu ochi buni, declarându-se ateu. Astfel, încerca să pună tot felul de piedici românilor pentru a investi în starea lor spirituală și nu numai.

Ce a făcut Nicolae Ceaușescu cu bisericile și preoții, pentru a-i ține pe oameni departe de religie

Când țara s-a aflat sub conducerea dictatorului Nicolae Ceaușescu, numeroase biserici au fost dărâmate. În locul în care astăzi se află Palatul Parlamentului existau, pe vremuri, cel puțin cinci astfel de instituții religioase. Au fost demolate, unii preoți au fost întemniţaţi, aplicându-li-se tratamente dure.

Religia a fost, înainte de 1989, eliminată din programa de studiu de la școală. Seminariile și institutele teologie erau aspru supravegheate de autoritățile comuniste. Practicile religioase erau descurajate, inclusiv în preajma sărbătorilor pascale. Pe vremea lui Nicolae Ceaușescu nu se acordau zile libere.

Ce făceau adulții și copiii în zilele de Paște

Istoricul Mircea Rusnac a vorbit, într-o intervenție pentru ziarul Adevărul, cum Nicolae Ceaușescu dădea ordin ca minorii să se prezinte la școală chiar în prima zi de Paște, în încercarea de a-i ține departe de Biserică. Adulții erau chemați la muncă, fără a se putea bucura de zile libere.

„Aveau un obicei prost să ne cheme în Duminica Paştelui la şcoală. Le venea mereu o idee pentru a ne strica vacanţa. Ba ne puneau la muncă voluntară, strângeam hârtii de pe stradă, ba diverse activităţi extraşcolare, numai să nu mergem la slujbe. Dar cu cât treceau anii, cu atât era şi mai permisibil Paştele”, a relatat istoricul Mircea Rusnac.

Chiar dacă în preajma sărbătorilor pascale se organizau tot felul de evenimente sportive, culturale sau distractive pentru a ademeni tinerii, unii oameni mergeau la Biserică în noaptea de Înviere și își urau tradiţionalele „Hristos a înviat!”/ „Adevărat a Înviat”.

Cum arătau mesele de sărbători pascale: carnea de miel și ouăle roșii nu se găseau decât foarte rar

În ceea ce privește mesele de sărbători, acestea nu erau bogate, ca astăzi. Cei mai norocoși români din acest punct de vedere erau cei care locuiau în mediul rural, fiindcă probabilitatea să intre în posesia unei bucăți de carne de miel sau a ouălor pentru Paște era mai mare decât la oraș.

În mediul urban, copiii și gospodinele stăteau ore în șir la cozi pentru a putea cumpăra carne de pui și rareori prindeau un kilogram în plus de făină pentru cozonaci. Autoritățile încercau să restrângă obiceiul de a pregăti miel și ouă de Paște, în contextul în care acesteau aveau conotații spirituale.