Ce făcea Nicolae Ceauşescu pentru invitaţii săi la masa de Crăciun. Se întâmpla în fiecare an, nu ţi-l închipui aşa: „Erau, în sufletele lor, nişte ţărani”

de: Ștefan R. Apostol
22 12. 2022

Cu greu și cu extrem de multă durere ne aducem aminte de perioada Sărbătorilor de iarnă din vremea Comunismului. Cu toate neajunsurile, frigul din case, lipsa curentului, etc, reușeam cumva să avem parte de Crăciun și Revelion decente. Dar, în timp ce noi ne holbam la cele 2 ore de TV, Nicolae Ceaușescu petrecea opulent. Cel mai iubit fiu al poporului, alături de consoarta sa, Elena Ceaușescu, petreceau la masa de Crăciun. Dar, fiind în esență „în sufletele lor, nişte ţărani”, am aflat ce făcea Nicolae Ceauşescu pentru invitaţii săi la masa de Crăciun, și conform istorisirilor, se întâmpla în fiecare an.

Nicolae Ceaușescu petrecea opulent, alături familie, la masa de Crăciun

În perioada de glorie comunistă și a comunismului cu față umană, opulența excesivă, uneori dusă la extrem, era la ordinea de zi a cuplului dictator. În tot acest timp românul de rând stătea la cozi, luându-și cu rația pâinea, zahărul și carnea.

Nicolae Ceaușescu și consoarta sa, trăiau în lux și căldură. Dispuneau cu mult peste ceea ce, de exemplu, alți șefi de stat aveau. Așa cum scriam într-un alt material (vezi aici), era perioada în care „Moș Crăciun” era inamicul statului, iar „Moș Gerilă” devenea exponentul viziunii socialiste.

Serile de Crăciun erau reci, pline de lipsuri și cu doar 2 ore de program la televizor. Și alea pline de preaslăvirea celui mai iubit fiu al poporului. În tot acest timp, în vila sa de protocol, dictatorul își chema la masa de Crăciun membrii familiei.

„Pe vremea aceea, noi îi spuneam Moş Gerilă lui Moş Crăciun. De pe la începutul lui decembrie, treceam la treabă şi mă gândeam cum să împodobesc brazii, ca să fie lumea mulţumită. De Crăciun, nea Nicu şi coana Leana stăteau acasă şi petreceau doar cu copiii.

Era ceva în familie, fără invitaţi. Nu-şi dădeau nici cadouri unul altuia. Bucătarii le pregăteau sarmale, friptură, cozonac, nu mâncau, aşa cum poate au crezut alţii, exotic. E adevărat că aveau în frigider de toate, dar el prefera tot bucatele româneşti.

Oricum, Nicolae Ceaușescu gusta câte puţin din toate, după care se retrăgea în dormitor şi se uita la video, la filme cu cowboy. În sufletul lui, Nicolae Ceaușescu rămăsese tot un ţăran, un om din popor”, povestea Camil Roguski într-un interviu pentru Libertatea.

În serile de Crăciun, fiind doar alături de Elena Ceaușescu și cei trei copii, Nicu, Zoe și Valentin, Nicolae Ceaușescu avea obiceiul să-i servească el la masă. În rest, cei doi dictatori erau serviți de angajații de la vila de protocol.

„Petrecere mare era de Anul Nou”

În casa celor doi intrau doar cei agreați de Nicolae Ceaușescu și foarte bine verificați. Dar, ceea ce poate puțină lume știe, este ce făcea Nicolae Ceauşescu la masa de Revelion. Printre cei care au avut privilegiul de le sta aproape, se numără și fostul arhitect Camil Roguski, acesta povestind despre serile de Revelion din familia dictatorului:

„Petrecere mare era de Anul Nou. Făceau la Vila Lac 1 şi invitau vreo 150 de oameni, apropiaţi ai lor. Acolo, într-adevăr, era un decor de sărbătoare. Puneam 200-300 de brazi şi aduceam două, trei maşini cu cetină, să miroasă frumos.

Ca ornamente, foloseam ba păpuşi, ba figurine Disney. O dată, am adus un cerb împăiat de la o asociaţie de vânători şi, când îl transportam, s-a agăţat cu coarnele de firele de la tramvai şi s-a ridicat. S-au speriat oamenii pe stradă, au crezut c-a înviat. La vilă, Ceauşescu, posac din fire, nu zăbovea mai mult de o oră şi jumătate.

Apărea, însoţit de Leana, pe la 12 fără un sfert, iar pe la 1.00 pleca. Când intrau, lumea îi aplauda, apoi se aşezau la o masă rotundă. Se uitau la televizor, la mesajul preşedintelui către popor, după care li se aducea mâncarea. Ceauşescu avea chelnerul lui personal, vesela lui.”, povestea arhitectul Camil Roguski.

Opulența, excesul și ridicolul au făcut parte din viața celor doi dictatori, Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu, care, așa cum spunea regretatul Camil Roguski, „Erau, în sufletele lor, nişte ţărani”.