Ce este Sânziana. Cum sunt cunoscute ielele în popor și de ce se mai cheamă sărbătoarea și Amuțitul Cucului

de: Alexandra Chivu
24 06. 2020

24 iunie, Sărbătoarea Sânzienelor sau Drăgaica reprezintă una dintre cele mai îndrăgite sărbători câmpenești, fiind prilejuită de solstițiul de vară și marcând, totodată, mijlocul verii agrare. Cele mai importante obiceiuri legate de această zi sunt dedicate dragostei și aduc în prim-plan timpul.

Sânzienele, Drăgaica sau Amuțitul Cucului

În mitologia românească, Sânzienele sunt zâne bune din clasa ielelor, dar care atunci când nu le este respectată sărbătoarea devin surate cu Rusaliile, care sunt zâne rele. Sinonime cu Drăgaicele, manifestându-se, potrivit superstiției, în ziua sf. Ioan Botezătorul – 24 iunie.

Pe lângă manifestările tipice, Sânzienele au și manifestări vizuale: flori de scaieți, tunse de puf, sunt atârnate peste noapte de streașină și, în funcție de cât crește puful dimineața, se stabilește norocul celor care înfăptuiesc datina.

În limbaj popular, serbarea Sânzienelor sau a Drăgaicelor este denumită și ”Amuțitul Cucului”, pasăre migratoare care reprezintă cel mai cunoscut reper pentru scurgerea anuală a timpului, explică etnologul Ion Ghinoiu.

Căutarea sortitului, cel mai important obicei în această zi

  • Fetele aveau obiceiul să arunce o cunună de sânziene pe acoperișul casei. Dacă ea rămânea pe acoperiș, fata urma să se mărite chiar în acel an. Dacă ajungea pe jos, fata o mai arunca până rămânea prinsă, aflând astfel câți ani mai are de așteptat până la măritiș.
  • În noaptea dinaintea sărbătorii, fetele obișnuiau să pună sub pernă flori de sânziene, în speranța că își vor visa alesul.
  • Femeile căsătorite își înfășurau mijlocul cu florile, pentru a fi ocolite de dureri la muncile câmpului.
  • Din spicele de grâu, sânziene și alte plante, fetele își făceau coronițe cu care se împodobeau și dansau Drăgaica. Dansul era pentru belșug, dar și pentru protecția gospodăriilor și ogoarelor. Tradiția populară spune că, odată cu drăgaicele, juca și soarele la amiază, stând mai mult pe cer decât de obicei.