Cazul fetei care a înviat la propria înmormântare. Tânăra din Neamț îi sperie și acum pe săteni

O tânăra din Neamţ, în vârstă de 20 de ani, a înviat la propria înmormântare, după cum mărturisesc bătrânii de pe Valea Bistriţei. Chiar dacă incidentul s-a produs în anii 1934-1935, oamenii nu pot uita nici acum acest caz uluitor care i-a marcat. Mai mult, și preotul care a susținut slujba de înmormântare își amintește evenimentul pe care l-a și consemnat într-o carte de povestiri duhovnicești.

Tânără care a înviat la propria înmormântare şi a început să strige: „Părinte, părinte, vino încoace”

Sătenii spun că tânăra ar fi avut un mare păcat pe suflet pe care i l-a destăinuit preotului chiar la propria înmormântare, atunci când a înviat din morți. Fata se iubise cu un cioban iar în urma dragostei dintre ei, femeia a rămas însărcinată. Însă, de frica părinților a făcut avort, astfel nimeni nu a știut până când tânăra nu a înviat pentru a le mărturisi acest lucru.

„Părinte, părinte, vino încoace… nu te teme! „Părinte, părinte, vino încoace … Eu am făcut un păcat mare în viață și m-am rușinat să-l spovedesc. Dar pentru că am avut evlavie la Maica Domnului, ea s-a rugat pentru mine înaintea Mântuitorului și mi-a trimis sufletul în trup, ca să-mi spovedesc păcatul pe pământ, căci pe pământ l-am făcut…”, ar fi spus fata când a înviat.

Întreaga poveste a cazului uluitor care a rămas adânc înrădăcinat în memoria sătenilor din județul Neamț a fost detaliat de Arhimandritul Ioanichie Bălan, în cartea lui „Povestiri duhovnicești”.

„Mărturisesc bătrânii de pe valea Bistriței ca, prin anii 1934-1935, în satul Izvorul Muntelui, Ceahlau, s-a petrecut un fapt cu totul neobișnuit. O fată din sat, ca de 20 de ani, necasatorită, paștea oile pe munte. Iar din lucrarea vrăjmasului, un tăran a căzut cu dânsa în păcat. Fiindu-i rușine să n-o afle părinții și-a ucis mai înainte de vreme pruncul.

Apoi, rușinându-se și de preotul satului, nu și-a mărturisit acest greu păcat al desfrânării și uciderii. Însa sufletul acesta avea mare evlavie la Maica Domnului, înaintea căreia se ruga și plângea ziua și noaptea, să-i ierte păcatul acesta și să-i ceară mila de la Domnul. După câțiva ani, fata s-a îmbolnăvit și a murit. A treia zi a venit preotul și mult popor și s-a început slujba de înmormantare.

După terminarea trisaghionului și a praznicului în familie, pe când să pornească cu moarta spre biserica, iată că se deștepta raposata, mișcă puțin capul și începe a striga: „- Părinte, părinte, vino încoace… nu te teme! Cu sfinția ta am treaba… Eu am făcut un păcat mare în viața și m-am rușinat să-l spovedesc. Dar pentru ca am avut evlavie la Maica Domnului, ea s-a rugat pentru mine înaintea Mântuitorului și mi-a trimis sufletul în trup, ca să-mi spovedesc păcatul pe pământ, căci pe pământ l-am facut…”, a scris Arhimandritul Ioanichie Bălan, în cartea lui „Povestiri duhovnicești.