Câte calorii aveau voie să consume românii în anii ’80. Nicolae Ceauşescu şi raţionalizarea alimentelor
Perioada comunismului va rămâne neuitată de cei care au avut ocazia să trăiască totul pe pielea lor. Printre episoadele memorabile au fost raționalizarea și cozile interminabile la alimente, la care românii erau obligați să stea pentru a se putea hrăni. Câte calorii aveau voie să consume românii în anii ’80 și care erau restricțiile acelor vremuri.
Românii lui Ceaușescu primeau alimente cu porția
Comunismul a fost, pentru unii, o perioadă de groază. Cei care au trăit în acele vremuri au rămas cu un gust amar după episoadele dure la care au fost martori și spun că nu ar mai vrea să treacă niciodată prin așa ceva. Sunt, însă, și oameni care îl regretă pe Nicolae Ceaușescu, dar majoritatea dintre ei îl condamnă pentru tratamentul aspru la care i-a supus.
Dacă acum avem acces la tot felul de alimente și putem consuma în cantitatea dorită. În anii ’80, însă, oamenii nu aveau libertatea de a alege ce și cât mănâncă, ci erau obligați să se rezume la ce le punea la dispoziție dictatorul.
Anii ’80 au fost o perioadă dificilă pentru români, caracterizată de multe restricții alimentare. Procurarea hranei devenea tot mai dificilă, determinând oamenii să se trezească în miez de noapte și să stea la coadă, sperând să fie printre primii în cazul în care la magazinul din colț sosea o nouă livrare de produse.
Orice aliment era prețuit, chiar și cele care acum ni se pare banale: lapte, unt, ouă, zahăr, făină, mălai, ulei, carne, pui, crenvurști, măsline, brânză, lămâi, mezeluri sau parizer din soia, considerat atunci o adevărată delicatesă.
Distribuirea se realiza cu atenție, pentru a ajunge la toată lumea. Magazinele „Alimentara” aveau adesea rafturile goale, iar în rarele cazuri în care aveau produse, acestea erau limitate. Pe alocuri puteau fi văzute borcane cu salată de sfeclă sau conserve de bulion, simboluri ale restricțiilor alimentare din acea perioadă.
Nici de sărbători nu era altfel situația. Copiii primeau doar câteva portocale, pufuleți și nici nu se punea problema de ciocolate și alte dulciuri. Cât despre jucării, erau scumpe, se găseau la fel de greu ca mâncarea și erau considerate un lux de mulți părinți, care nu își permiteau să le cumpere.
Câte calorii consumau românii pe vremea lui Ceaușescu
În ultimii ani ai regimului comunist, se formau cozi imense și pentru obținerea pâinii, iar pentru alimentele de bază, inclusiv pâine, zahăr și ulei, au fost introduse cartelele de raționare. Aceste cartele erau necesare pentru a cumpăra aceste produse și puteau fi folosite exclusiv la alimentarele de cartier. Raționalizarea cantității de pâine disponibile a fost implementată în 1982.
Conform programului, necesarul caloric zilnic al românilor se limita la 2.700 – 2.800 de calorii. În acest context, fiecărei persoane îi era permis să consume anual maximum 60-70 de kilograme de carne și produse din carne, 8-10 kilograme de pește și produse din pește, 210-230 litri de lapte sau produse lactate, 260-280 de ouă, 16 kilograme de grăsimi (ulei, margarină), 170-180 de kilograme de legume, 70-90 de kilograme de cartofi, 304 kilograme de legume boabe, 65-95 de kilograme de produse din fructe și 22-26 de kilograme de zahăr.
Te-ar putea interesa și: Benone Sinulescu și Irina Loghin s-au iubit, în secret, în comunism? Gheorghe Turda rupe tăcerea: ”Irina l-a plăcut ca artist, ca bărbat, mai puțin”. Cât costă în prezent vechile lor albume EXCLUSIV
Prin intermediul unui decret adoptat în 1984, s-a introdus un standard alimentar și mai restrâns. Astfel, românii aveau dreptul, anual, la doar 39 de kilograme de carne, 78 de litri de lapte și 166 de kilograme de legume. Uleiul și zahărul erau distribuite lunar, cu o rație de un kilogram.
În mod obișnuit, puii erau ambalați câte doi într-o pungă, iar românii le-au dat numele de „Frații Petreuș”, inspirați de cei doi interpreți celebri de muzică populară din acea perioadă. Românii păstrau carnea pentru evenimentele speciale, care erau foarte rare și așteptate de toată familia.
Cumpărături făcute „pe sub mână”
Alimentele erau atât de rare și puține, motiv pentru care era nevoie de relații. Ca să ajungă la unele produse, oamenii apelau la cunoștințe și luau pe sub mână ce le trebuia, pentru a se asigura că apucă.
Bananele, portocalele, lămâile, ananasul conservat, ciocolata chinezească în staniol auriu, bomboanele cubaneze (o variantă simplă de dropsuri cu arome de fructe), cafeaua și Pepsi-ul deveneau practic inaccesibile pe piața comercială obișnuită.
Aceste produse se obțineau doar prin intermediul circuitelor neoficiale, bazate pe sistemul PCR (pile, cunoștințe, relații). Alternativ, ele ajungeau în mod direct la membrii Partidului Comunist Român (PCR), prin intermediul gospodăriilor de partid, care reprezentau magazine speciale de aprovizionare destinate elitei comuniste.
Cartelele pentru pâine aveau culori diferite, de la oraş la oraş. Deși era un aliment fără de care oamenii nu puteau trăi, era oferit tot cu porția și foarte greu de obținut. Cei care reușeau să ia pâine pe săturate erau oficialii și cei care cunoșteau pe cineva mai sus.
Țăranilor le era interzis să achiziționeze pâine din oraș, iar restricțiile asupra acestui produs au fost introduse sub pretextul unei minciuni strategice. Ceaușescu a argumentat că țăranii cumpărau cantități semnificative de pâine pentru a o folosi ca hrană pentru animalele lor, deși nu era deloc adevărat.
Mai mult, nu le era permis să sacrifice animalele proprii, inclusiv animale mari precum vițelul sau vaca, fără a obține aprobarea, deoarece riscau să fie supuși sancțiunilor. Motivul din spatele acestei politici era, în esență, interesul propriu al partidului: țăranii primeau o sumă simbolică pentru aceste animale, iar statul le exporta ulterior pentru propriul beneficiu.