Cât de nefericiți sunt românii: topul mondial ne face de rușine

Pe 20 martie a fost sărbătorită Ziua Mondială a Fericirii. Cu acest prilej, ONU a realizat un raport anual despre fericire, întocmind și un top mondial al fericirii. Cei mai fericiți oameni din lume sunt finlandezii, în timp ce la polul opus se află Sudanul de Sud. România e pe locul 48 în acest clasament.

Din raportul ONU reiese că există o strânsă legătură între gradul de satisfacție al locuitorilor unei țări și intenția de a merge la vot. Statistica arată că o populație fericită este mai predispusă să meargă la vot și să susțină partidele aflate la guvernare. Nu s-a putut identifica însă cauza pentru care oamenii tind să susțină partidele populiste. Asta pentru că astfel de partide sunt de fel susținute atât de oamenii mulțumiți, cât și de cei nefericiți.

Spre exemplu, nefericirea mexicanilor i-a determinat să voteze împotriva partidului aflat la guvernare, în ciuda unor realizări în domeniul economic sau pe piața muncii. Deși au fost satisfăcuți de aceste domenii, mexicanii nu au putut să treacă peste incapacitatea liderilor politici de a rezolva problemele legate de inegalitate, corupție, violență și insecuritate.

România a urcat 4 locuri în topul mondial al fericirii

Față de ultimul raport ONU, România a urcat 4 poziții în topul mondial al fericirii și ocupă acum locul 48. Țara noastră se află cu un loc în spatele Argentinei și cu unul în fața Ciprului. Ne-ar putea consola faptul că vecinii noștri maghiari sunt mai nefericiți decât noi și sunt pe poziția 62 în acest clasament, în timp ce bulgarii sunt chiar foarte triști (locul 97).

Cea mai nefericită țară din lume este Sudanul de Sud (locul 156), care este urmată de Republica Centraficană (155) și Afganistan (154).

Clasamentul a fost întocmit în funcție de percepția față de fericite pe care o au cetățenii din cele 156 de țări incluse în raport. S-a pus accentul pe modul în care a evoluat fericirea în ultimii 10 ani, luându-se în calcul tehnologiile, normele sociale, conflictele și politicile guvernelor care au putut să stea la baza unor eventuale schimbări.