Când se scriu corect cuvintele ‘doar’ și ‘decât’. În ce condiții le folosim

Una din cele mai frecvente greșeli făcute de români în scris și în vorbit este folosirea adverbului ‘decât’ în locul lui ‘doar’ și viceversa. Ai mai jos explicația, formele corecte și greșite și excepția de la regulă! Cunoaște gramatica limbii române.

Când scriu ‘doar’și ‘decât’: condițiile în care se folosesc

Mulți români fac greșeli de scriere. Unii minore, alții uriașe și care schimbă total înțelesul frazei pe care doresc să o transmită mai departe. Auzim folosite deseori în vorbirea curentă forme total greșite din punct de vedere gramatical.

ȘOC! Trăiește! A reapărut în Familia Regală Britanică. Sigur NU o recunoști acum

Dumnezeule! Mărturisirea făcută de criminalul din Timişoara tatălui său. I-a spus în închisoare detaliul macabru: TERORIZAŢI!

Printre cele mai supărătoare sunt legate de utilizarea greșită a adverbului ‘decât’. Aceasta este de asemenea prezentă și în scriere. Greșeala constă în înlocuirea lui ‘doar’ cu ‘decât’, fără negație în față.

– doar
Forma corectă: Am doar 10 lei
Forma greșită: Am decât 10 lei

– decât
Forma corectă: Nu am decât 10 lei
Forma greșită: Am decât 10 lei

Concret, ‘decât’ se folosește în construcții negative, iar ‘doar’ în enunțurile afirmative. Există cazuri precum acesta, care este o excepție: „«Decât să merg la munte, mai bine merg la mare” unde ‘decât’ este folosit într-o construcție unde poate fi înlocuit cu ‘în loc să’. Alt exemplu pentru excepție: „Decât să-mi iau mașină, mai bine merg cu metroul”.

Decât – doar

DECÂT adv., conj. I. Adv. 1. (Comparativ de inegalitate) Era mai mare decat mine. 2. (Restrictiv, in constructii negative) Numai. ♦ Expr. N-am (sau n-ai etc.) decat sa… = a) singurul lucru care imi (sau iti etc.) ramane de facut…; b) sunt (sau esti etc.) liber sa, daca vreau (sau vrei etc.) sa… N-ai (sau n-are) decat! = poti (sau poate) s-o faci (sau s-o faca), putin imi pasa! II. Conj. 1. (Introduce o propozitie circumstantiala comparativa de inegalitate) Mai mult banuia decat stia. 2. (Introduce o propozitie circumstantiala de exceptie) Nu facea altceva decat sa citeasca. 3. (Introduce o propozitie circumstantiala opozitionala cu nuanta comparativa) in loc sa… 4. (Pop.; adversativ)

DOÁR adv. 1. (Exprima ideea unei delimitari sau restrictii) Numai. Stai doar o clipa! ? Expr. Doar ca nu… = aproape ca…, putin a lipsit sa nu… 2. Vezi bine, cum se stie; desigur. Doar nu m-ai cautat! 3. Poate; probabil. Va reusi doar pana la urma! ? Expr. Fara doar si poate = fara nici o indoiala; neaparat. ♦ in speranta ca… L-a intrebat, doar va afla ce sa faca. ? Expr. intr-o doara = la noroc, la intamplare, pe nimerite. 4. (Reg., la inceputul unei propozitii interogative) Oare? [Var.: doára adv.] (Sursa: shtiu.ro)

• Alte greșeli frecvente:

„Să aibă” sau „să aibe” – Forma corectă a verbului ‘a avea’ la conjunctiv prezent este ‘să aibă’, nu ‘să aibe’ sau ‘să aivă’.
„Care” sau „pe care” – Lipsa prepoziției ‘pe’ poate schimba sensul propoziției. De exemplu: «Sora mea are o prietenă care o învaţă multe», sau «Sora mea are o prietenă pe care o învaţă multe»

Prepoziția NU este necesară aici: „Cartea care se află pe birou este a mea”
Prepoziția este necesară aici: „Lucrurile pe care le-am făcut sunt o mândrie”