Bunăstare sau bună stare? Forma greșită pe care foarte mulți români o folosesc

Mulți vorbitori de limbă română au o mare problemă atunci când trebuie să pronunțe și mai ales să scrie un anumit cuvânt. Așadar, în ce context se folosește corect bunăstare și bună stare? Care este forma greșită, însă pe care foarte mulți români o folosesc.

Bunăstare sau bună stare? Mulți dintre folosesc cuvântul în contextul greșit. Cum este corect

Mulți dintre români au probleme mai ales în ortografierea structurii bună stare. Cuvintele bună stare şi bunăstare sunt omofone, adică se pronunţă identic, dar se scriu diferit, binențeles având înțelesuri diferite, în funcţie de contextul dat.

Astfel, cuvântul bunăstare, compus prin contopire (scris într-un cuvânt) are sensul, conform DEX, de: situație materială bună, prosperă, prosperitate, belşug, bogăţie.

Când să folosești bună stare sau stare bună

Pe de altă parte, bună stare este o structură alcătuită din substantivul stare şi adjectivul bună (care poate fi antepus sau postpus substantivului bună stare/stare bună), referindu-se la prezentarea/situaţia nealterată, neuzată, în care se află ceva sau cineva.

Variantă corecă: Am primit coletul în bună stare/Totul este în bună stare, dar este firesc ca fiecare să îşi dorească fericire şi bunăstare…etc.

Într-un cuvânt se scrie corect şi în exemplele următoare: “încurajarea iniţiativei particulare va duce la o bunăstare generală”, “poporul vrea libertate, bunăstare, cinste şi dreptate”, mai scrie destepti.ro.

Bună stare acceptă intercalarea între doi termeni

Chiar dacă diferenţa de sens între bună stare şi bunăstare este uşor de sesizat, mai exista un mijloc de a verifica dacă folosești forma corectă, în context, structura bună stare acceptând intercalarea între cei doi termeni şi a altor cuvinte, cum ar fi: ”Am ezitat la cumpărarea unei imprimante second-hand, dar buna ei stare m-a convins”.

Mai trebuie să mai știm că forma corectă de genitiv-dativ a substantivului bunăstare este bunăstării, în timp ce, în structura bună stare, flexiunea urmează regulile obisnuite pentru situatia adjectiv + substantiv (sau invers), cum ar fi: ”Într-o societate care funcţionează după reguli moderne şi corecte, sursele bunăstării sunt multiple, dar Mentinerea bunei stări/stării bune a organismului se realizează prin hrană sănătoasă si sport… etc”.

Cum se spune corect: genuflexiune sau genoflexiune

În plus, vă vom dezvălui un alt cuvânt cu care românii întâmpină probleme, acesta fiind folosit de cele mai multe ori greșit. Așadr, cum se spune corect genoflexiune sau genuflexiune. Cei mai mulți ar înclina să spună genoflexiune, însă varianta corectă este genuflexiune.

Cuvântul provine din limba franceză, de la substantivul ”génuflexion”, astfel că genoflexiune este folosit greșit, atât scris, cât și vorbit.