Arsenie Boca și secretele pe care le-a luat cu el în mormânt. Ce scria în jurnalul părintelui

Este un moment important în creștinismul românesc. Jurnalul secret al lui Arsenie Boca cu cele 137 de predici a fost descifrat. Descoperirea e, cu adevărat, de o mare importanță.

Arsenie Boca și secretele pe care le-a luat cu el în mormânt

La Sinaia a fost descoperit un jurnal secret pe care părintele Arsenie Boca l-a avut pe când era călugăr la mănăstirile Brâncoveanu și Prislop.

Jurnalul, redactat în intervalul 1946–1950, cuprinde 270 de pagini care conţin învăţături şi texte religioase. În perioada în care Arsenie Boca se afla la Mănăstirea Brâncoveanu, iar apoi la Mănăstirea Prislop, acesta a scris nu mai puțin de 1437 de predici și de învățături. Acestea au fost adunate într-un manuscris care nu a fost publicat.

„Toate cele 137 de cuvinte duhovniceşti, de dimensiuni şi extensiuni diferite, s-au născut în liniştea chiliei Părintelui Arsenie de la stăreţia veche a sfintei mănăstiri de la Sâmbăta de Sus cu vedere spre munţii Făgăraşului şi în taina chiliei Părintelui Arsenie de la sfânta mănăstire Prislop, cu deschidere înspre dealurile Prislopului şi au fost scrise „cu timp şi iară timp” între 25 noiembrie 1946 şi 27 martie 1950”, susțineau editorii volumului Cuvinte Vii, care cuprinde textele lui Arsenie Boca, potrivit Realitatea.net.

Ce scrie în jurnalul lui Arsenie Boca

În jurnalul său, Arsenie Boca mai scrie:
„Când viaţa aceasta e încurajată de statornicia bogăţiei, de negrija întâmplărilor, omul se strică; iar o viaţă stricată de patimi strică şi mintea, care, odată stricată, nu mai deosebeşte adevărul de minciună sau binele de rău, ci le zice tocmai întors: răului bine şi minciunii adevăr”.

Într-o altă predică, Arsenie Boca vorbește despre importanța postului și la ce ajută el.
„Deci nouă ne trebuie post, pentru înfrânarea patimilor, pentru subţierea minţii, pentru sporirea în noi a Duhului Sfânt, care ne descoperă căile mântuirii. Postul ne ajută să înţelegem rosturile mai mari ale lui Dumnezeu cu omul. El e un toiag de drum prin viaţa aceasta cu trup pieritor spre veacul viitor, în care trebuie să ne deprindem de-aici. Dar să nu ţinem postul într-un înţeles îngust. Căci sunt unii care cred că a nu mânca carne, şi cele asemenea, ar fi tocmai de ajuns ca să se cheme că ai postit. Nu mănânci carne de porc, dar carne de om mănânci: clevetind, muşcând cu gura, osândind cu vorba şi ucigând cu gândul”, mai scrie Arsenie Boca.