Data propusă pentru declanșarea operațiunii este 1 iulie 1945 și presupunea un atac surpriză la care să ia parte 47 de divizii britanice și americane din zona Dresda, lovind linii sovietice în plin.
Forța militară occidentală ar fi implicat aproximativ jumătate din 100 de divizii existente din unitățile americane, britanice și canadiene, care erau disponibile. Urmau a lua parte și unități poloneze și să fie componente din trupele germane luate prizoniere sau încercuite.
«Operaţiunea Inimaginabil (Operation Unthinkable) a fost numele codificat a două planuri legate de un conflict între aliaţii occidentali şi Uniunea Sovietică. Ambele au fost ordonate de către prim-ministrul britanic Winston Churchill în 1945 şi dezvoltat de Hastings Lionel Ismay, şef de stat major al Forţelor Armate Britanice, la sfârşitul războiului în Europa. Prima dintre cele două se baza pe un atac surpriză asupra forţelor sovietice staţionate în Germania, în scopul de a „impune voinţa aliaţilor occidentali” asupra sovieticilor şi de a-l forţa pe Stalin să-şi onoreze acordurile încheiate în ceea ce priveşte viitorul Europei Centrale. Atunci când şansele au fost judecate ca fiind „fanteziste”, planul iniţial a fost abandonat.
Numele de cod a fost folosit în schimb pentru un scenariu defensiv, în care britanicii se apărau împotriva unei înaintări sovietice spre Marea Nordului şi Oceanului Atlantic în urma retragerii forţelor americane de pe continent. Studiul a devenit primul plan de contingenţă al perioadei Războiului Rece pentru o confruntare cu Uniunea Sovietică. Ambele planuri au fost strict secrete la momentul creării lor, şi nu a fost publicate până în 1998».
Așa se începe prezentarea pe Wikipedia pentru unul dintre cele mai ciudate proiecte militare. Obiectivul politic, se arată în raport, este de a impune Rusiei voința SUA și a Imperiului Britanic printr-un ”război total”. Acest raport este intitulat sugestiv «Rusia, ameninţare la adresa civilizaţiei occidentale», iar versiunea ofensivă a operaţiunii a fost abandonată întrucât s-a apreciat că, la momentul respectiv, raportul de forţe era mult pra accentuat de partea sovieticilor (3/1 în ce priveşte forţele terestre), scrie adevărul.ro.
Pe 10 iunie 1945, ca răspuns la o cerere expresă făcută de Churchill, a mai fost redactat un al doilea raport care privea “măsurile care ar fi necesare pentru asigurarea apărării Insulelor Britanice în cazul unui război cu Rusia în viitorul apropiat”. Întrucât forțele americane erau relocate în zona Pacific, Churchill era îngrijorat că reducerea forțelor militare de sprijin ar putea crea un avantaj în favoarea sovieticilor.
„Pe 8 iunie 1945, şefii de stat major i-au prezentat lui Churchill concluziile finale asupra operaţiunii INIMAGINABIL. Din fericire, deciseseră că, din cauza superiorităţii reale pe care o deţinea Armata Roşie, un atac aliat scurt şi intens asupra Poloniei nu va avea şanse de reuşită şi că singurul rezultat va fi intrarea într-un război total. Dacă Aliaţii ar intra în URSS şi ar veni iarna, Statele Unite vor renunţa şi s-ar prăbuşi tot frontul alianţei occidentale. În acealaşi timp cu planificările militare, în UK au loc alegeri. Chiar dacă se ţin pe 5 iulie, deoarece trebuie numărate toate voturile soldaţilor aflaţi în Extremul Orient, rezultatele nu vor fi anunţate decât 3 săptămâni mai târziu.
Între timp, Churchill era frământat în continuare de ameninţarea reprezentată de Stalin şi spune şefilor săi de stat-major: ”dacă nu-i putem ataca pe ruşi, ce se va întâmpla dacă Armata Roşie trece dincolo de Berlin, cucereşte Olanda şi Franţa şi se decide să atace Marea Britanie?”… Planificatorii britanici au calculat că, în cazul în care Armata Roşie ocupa Europa Occidentală, nu va tenta o debarcare, ci vor folosi tehnologia rachetelor germane pentru a-şi degaja drumul prin bombardamente. Fiindcă deja capturaseră un mare număr de oameni de ştiinţă implicaţi în programele V2, cuceriseră prima locaţie de teste de rachete V2 de la Wizna (Polonia) şi, credeau planificatorii britanici, urmau să fie în stare să trimită, în doar câteva luni, salve de rachete V2 (foto) trase dn Olanda înspre UK…” – scria Jonathan Walker, un membru al comisiei britanice pentru istorie militară și autorul unei cărţi de referinţă pe subiectul operaţiunii la care visa Churchill.
Planul a fost catalogat drept unul fantezist, însă discuția nu a fost în totalitate închisă, fiind apoi reluată și pe tot parcursul Războiului Rece. În raport, se spunea: “în ipoteza unui conflict era foarte probabil că sovieticii vor ocupa rapid Norvegia, Grecia şi Strâmtorilor Bosfor şi Dardanele pentru a controla accesul la Marea Neagră, pentru a face posibilă ieşirea flotei sovietice din Marea Neagră, dar pe de altă parte făcea imposibilă un atac naval direct împotriva URSS-ului. În plus, Irakul şi Iranul având capacităţi slabe de apărare, ar fi fost logic să urmeze o mişcare rusă către zonele petrolifere. Erau puse în pericol Egiptul şi India, chiar dacă britanicii se îndoiau de succesul unui atac împotriva Indiei. În Extremul Orient o alianţă ruso-japoneză ar fi permis Imperiului Soarelui Răsare să iasă de sub presiunea americană şi reia ofensiva în China continentală. Se considera că majoritatea a luptelor decisive ar fi avut loc în Europa Centrală». (sursa Wikipedia).
Raționamentul confruntării este însă neschimbat. Dar, după 75 de ani, armata britanică a predat Germaniei ultima sa bază de pe teritoriul acestei ţări Catterick Barracks. Cu nostalgie, în momentul predării bazei, lt.col. Tony Maw, spunea că «eu cred, nu numai în cazul meu, ci al forţelor britanice per ansamblu, ziua de azi înseamnă sfârşitul unei ere». Planul Operațiunii INIMAGINABILE se dovedise a fi o ficțiune fără de șanse. (sursă: adevărul.ro)