A murit marele actor al copilăriei noastre. Milioane de români au crescut cu filmele lui, care a fost cauza decesului lui Philippe Leroy

de: Ștefan R. Apostol
06 06. 2024

Cinematografia franceză și mondială este în doliu, după vestea că a murit marele actor al copilăriei noastre, Philippe Leroy, cel care i-a dat viață personajului Sandokan. Milioane de români au crescut cu filmele lui.

A murit marele actor al copilăriei noastre, Philippe Leroy

Este doliu în cinematografia mondială după moartea lui Philippe Leroy, survenită pe 1 iunie, la Roma. Actorul francez avea 93 de ani și era bolnav de ceva timp.

Născut la Paris în octombrie 1930, Leroy a fost un adevărat „monstru sacru” al cinematografiei și televiziunii, cu 200 de apariții în filme și drame, de la „Gaura” lui Jacques Becker (1960) până la ultimele sale succese în rolul episcopului din ficțiunea foarte populară „Don Matteo” cu Terence Hill.

Ultima sa apariție pe marele ecran a fost în 2019, cu „Noaptea e mică pentru noi” de Francesco Lazotti. Cu toate acestea, unul dintre cele mai cunoscute și de neuitat roluri ale sale este cel al lui Yanez în „Sandokan” pentru televiziune la sfârșitul anilor ’70.

Milioane de români au crescut cu filmele lui Philippe Leroy

Philippe Leroy s-a născut la Paris, la 15 octombrie 1930, sub numele de Philippe Leroy-Beaulieu, moștenitor al unei familii aristocratice cu șase generații de soldați și ambasadori în spate. Disprețuind titlul de marchiz, a urmat o școală iezuită și, la doar 17 ani, s-a îmbarcat ca băiat de cabină pe un vapor spre America, asemenea unui personaj din Joseph Conrad.

De fapt, odată întors în țara sa natală, a ajuns în Legiunea Străină Franceză și a mers să lupte în Indochina și Algeria, înrolat ca parașutist. Ca o ironie a acestei situații, regretatul actor nu avea să sară din avion decât după vârsta de 50 de ani.

S-a întors din Algeria cu gradul de căpitan și cu medalii pe piept, două Legiuni de Onoare și o Cruce pentru Valoare Militară, dar în curând și-a dat seama că era mai bine să își găsească un loc de muncă, fie chiar și la circ, unde a lucrat cu caii, fie ca pilot de bob sau navigator pe nave de larg.

O rudă l-a ajutat să guste din aerul cinematografiei, iar Jacques Becker, frapat de fizicul său suplu, l-a distribuit în filmul său, care i-a adus un succes mondial neașteptat. Aerul din Franța era însă greu în ajunul independenței Algeriei, iar Leroy, trecut de 30 de ani, și-a dat seama că era mai bine pentru el să nu rămână.

„Cinematograful francez m-a uitat”

Datorită climatului favorabil al coproducțiilor cinematografice dintre Italia și Franța, a trecut granița și a folosit puținele contacte pe care și le făcuse la Paris pentru a obține câteva roluri de actor.

Vittorio Caprioli și Franca Valeri, pe care i-a cunoscut la teatru, l-au ajutat, iar Caprioli a fost cel care i-a oferit un rol în „Lions in the Sun” (1961), exploatându-i al doilea dar, și anume manierele perfecte, ținuta aristocratică, un aer natural de gentleman. Pentru amândoi, a fost un fel de debut, dar tânărul francez avea mult talent, astfel că a fost luat în echipa de actori ai Cinecittà.

„Din acel moment, cinematograful francez m-a uitat, dar, în schimb, am fost adoptat de cinematograful italian, care m-a tratat ca pe un fiu.”, povestește regretatul actor.

Marele actor s-a stins din viață la 93 de ani

Ajuns la venerabila vârstă de 93 de ani, Phillipe Leroy, cel care avea să devină celebru pentru personajul său, Sandokan, s-a stins din viață după o lungă perioadă de suferință. Despre ceebrul său personaj, marele actor spunea:

„Yanez sunt eu. Este un personaj care mă bântuie. Jucându-l, am simțit că îmi retrăiesc viața.

Cele șase luni pe care le-am petrecut între Malaezia și studiourile de la Bollywood au fost însă cele mai extraordinare din întreaga mea carieră.

Încredințându-mi acest rol, Sollima mi-a făcut un cadou’, a spus Leroy despre rolul său.

Dar, în urma sa rămân personajele memorabile, iar pentru cei care i-au urmărit întreaga carieră, Philippe Leroy rămâne un mit cu vocea sa răgușită, cu fizicul său sculptat, cu detașarea elegantă cu care își povestea viața de erou conradian.