Ortodocșii sărbătoresc pe 27 mai pe Sfantul Ioan Rusul. Acesta s-a născut în Rusia, in jurul anului 1690. Sfântul Ioan Rusul a fost soldat în razboiul rușilor împotriva turcilor, în anul 1711. Astfel, a fost luat prizonier de către tătari și vândut unui ofițer turc.
Toți tinerii luati prizonieri din acea zonă au renunțat la credința în Hristos și s-au făcut musulmani. Sfantul Ioan Rusul a refuzat și a răbdat chinurile din partea turcilor. În timpul prizonieratului, Sfântul a fost pus să îngrijească vitele, grajdul devenindu-i și locul unde dormea. Astfel, în timp ce se ruga, grajdul se umplea de bună mireasmă.
Sfântul dormea puțin,mânca pâine uscată, bea apă și se ruga mult. Mergea săptănânal la o biserică închinată Sfantului Gheorghe și se împărtășea. Astfel, Dumnezeu i-a permis Sfântului Ioan Rusul să știe ziua când va muri. Un preot i-a adus sfânta Împărtășanie într0un măr pentru ca sănu se prindă turcii. După ce s-a împărtățit, Sfântul Ioan Rusul a murit. Se întâmpla în anul 1730.
În anul 1773, Sfantul Ioan Rusul s-a aratat în vis preotului care l-a împărtășit si i-a spus că trupul său este neputrezit. Preotul a luat sfintele moaște ale Sfântului Ioan Rusul și le-a depus în biserica „Sfântul Gheorghe”. În anul 1932, Osman Pașa a jefuit biserica, iar moaștele Sfântului au ajuns în foc, ca și răzbunare pe creștini.
Trupul Sfântului s-a mișcat, în mijlocul focului, ca și cum ar fi fost în viață, și nu a ars. Pe moaște a rămas doar funingine, urme care pot fi văzute și astăzi. În anul 1922, moaștele Sfantului Ioan Rusul au ajuns pe insula Evvia, în actualul oraș Procopie.
„Într-o vreme, stapanul turc a hotarat sa faca un pelerinaj in orasul Mecca. La cateva zile dupa plecarea lui, sotia a pregatit o masa la care a invitat rudele si prietenii sotului, spre a se ruga pentru buna intoarcere a acestuia. Printre mancaruri se afla si un pilaf care ii placea foarte mult turcului, iar stapana i-a zis lui Ioan:
– Cat de bucuros ar fi fost stapanul tau daca ar fi fost aici si ar fi gustat din acest pilaf!”.
Atunci, Sfantul Ioan a cerut o farfurie cu pilaf spunand ca o va trimite stapanului sau la Mecca. Toti au ras, dar stapana a poruncit sa i se dea o farfurie cu pilaf, gandind ca vrea sa o manance sau sa o dea vreunui sarac.
Sfantul a luat farfuria si, mergand in staul, a ingenuncheat si s-a rugat din adancul inimii. Cerand acest lucru cu smerenie si neindoindu-se deloc, Domnul l-a ascultat, iar farfuria a disparut din fata ochilor sai. Apoi, fericitul s-a intors la masa si a spus ca a trimis pilaful. Toti invitatii au ras de cuvintele sfantului.
Peste cateva zile, stapanul s-a intors acasa, aducand cu sine si farfuria de arama, spre uimirea tuturor din casa. Apoi a povestit:
– In ziua in care ati facut ospatul pentru intoarcerea mea, cu bine s-a petrecut un lucru nemaipomenit. Intorcandu-ma seara in odaia mea pe care o lasasem incuiata, am gasit aceasta farfurie plina cu pilaf. Uitandu-ma uimit la ea si neintelegand, am zarit cu si mai mare uimire numele meu batut pe marginea farfuriei, asa cum avem pe toate vasele.
Cu toata nedumerirea mea, m-am asezat si am mancat pilaful care era foarte gustos. Si iata, am adus farfuria si vad acum ca este intr-adevar a noastra. Dar nu pot intelege cum a ajuns tocmai la Mecca. Atunci toti au fost cuprinsi de spaima, iar sotia i-a povestit totul.
Vestea despre minunea Sfantului Ioan s-a raspandit repede si nimeni nu mai indraznea sa il supere cu ceva„.
– Sfantul Mucenic Iuliu Veteranul;
– Sfintii Sfintiti Mucenici Terapont si Eladie;
– Sfantul Mucenic Evsevlot;
– Sfantul Mucenic Alipie;
– Sfantul Sfintitului Beda.