Ce e Brexit și cum a adus o criză fără precedent în Marea Britanie

Brexit a pornit în 2016, cu un referendum. Cumva, cei mai mulți britanici au votat să iasă din UE. În martie 2019, Brexit e un haos.

Pe 29 martie, Marea Britanie ar fi trebuit să iasă din UE. Asta în frunte cu Theresa May, premierul care a condus țara după ce David Cameron a plecat. May a fost văzută drept omul de legătură între Marea Britanie și UE în negocierile pentru un acord post-Brexit. La început de aprilie, Marea Britanie e într-o situație mai incertă decât ar fi putut să prevadă oricine în urmă cu aproape trei ani.

  • Articolul de mai jos a apărut inițial pe Impact

Ce e Brexit și cum a început

În iunie 2016, britanicii votau într-un referendum național să iasă din Uniunea Europeană. Adică să brexit. S-au lăsat orbiți de partide care le-au insuflat curentul suveranist. Partide care au orchestrat ieșirea Marii Britanii din blocul comunitar, dar s-au făcut apoi nevăzute.

Cartoful fierbinte a rămas în mâinile premierului Theresa May. Aceasta l-a tot plimbat dintr-o mână în alta până când și-a dat seama că s-a ajuns la momentul 29 martie 2019.

Adică data la care era programat „divorțul”. Povestea ar putea fi rezumată foarte simplu: „adio, dar rămân cu tine”. Cel puțin pentru moment.

Sunt peste 1.000 de zile de când oficialii de la Londra discută cu cei din Bruxelles termenii ieșirii din Uniunea Europeană.

Până pe 29 martie, totul ar fi trebuit să fie pus la punct, iar Marea Britanie să fie pe cont propriu. Numai că nu a fost să fie. Și dacă ai urmărit știrile în ultima perioadă și ai realizat că nu ai înțeles nimic, nu ești singurul. Nu trebuie să-ți faci probleme. Nici susținătorii Brexit și nici contestatarii nu prea înțeleg mare lucru.

Ce s-a întâmplat cu Brexit în ultimii trei ani

După ce au decis că nu vor să mai facă parte din blocul comunitar, britanicii au încercat să ajungă la o înțelegere cu Bruxellesul.

Ieșirea din UE în baza unui acord e benefică pentru ambele părți. Pe de o parte, le permite britanicilor o perioadă de tranziție în care să-și negocieze diverse acorduri, separat, cu fiecare țară. De cealaltă parte, țările care au rămas membre UE au nevoie, în egală măsură, de Londra. Multe companii au investit în Marea Britanie, dar totul s-ar putea nărui în cazul în care nu primesc asigurări că divorțul va fi unul amiabil.

Piața unică europeană e bazată pe principiul liberei circulații: a bunurilor, a serviciilor, a capitalurilor și a cetățenilor.

Consecințele unui ieșiri din UE fără o înțelegere pot fi catastrofale inclusiv pentru cele trei milioane de europeni care trăiesc în Regat, printre care și români, dar și pentru un milion de britanici care se află în alte țări membre. Toți și-ar putea pierde drepturile peste noapte.

Ultimele termene negociate arată că 12 aprilie ar putea fi data în care Regatul poate părăsi UE fără acord. Sau poate ieși pe 22 mai, în baza unei înțelegeri. Totul ține de sesiunile de vot din Parlamentul de la Londra, programate în aceste zile.

Banca Angliei arăta că, dacă nu se ajunge la un acord, efectul economic va fi devastator. Șocul ar putea fi mai mare decât cel resimțit la criza mondială din 2008. Magazinele din Regat ar putea rămâne fără provizii sau medicamente, din cauza întârzierilor cu aprovizionarea. Controalele vamale vor paraliza activitățile.

De unde s-a plecat și unde s-a ajuns cu acest Brexit

Ideea referendumului de ieșire din Marea Britanie a apărut în 2013, pe vremea când Guvernul era condus de David Cameron. Consultarea populară a avut loc în 2016, când 52% dintre cetățeni au votat pentru separarea de UE. Prezența la vot a fost de doar 72%, ceea ce înseamnă că, matematic, doar 37% dintre britanicii cu drept de vot au vrut în afara Uniunii.

David Cameron, care susținea apartenența la UE, a demisionat imediat după referendum, iar frâiele au fost preluate de Theresa May.

De remarcat că artizanii Brexit, cei care au condus campanie de ieșire din UE, nu sunt acum la putere.

Printre cei mai proeminenți suporteri ai Brexit s-au numărat fostul primar al Londrei, Boris Johnson, și liderul UKIP Nigel Farage. Theresa May, care la data referendumului era ministru de Interne, a militat pentru rămânerea în UE. După ce a devenit premier, însă, a spus că nu are de ales și că trebuie să respecte voința poporului. De atunci, a făcut zeci sau sute de drumuri între Bruxelles și Londra.

A ajuns la o înțelegere cu Bruxellesul, dar acordul negociat a fost respins de mai multe ori de Parlament.

De ce a respins Parlamentul acordul negociat de May

Acordul negociat și semnat de Londra și Bruxelles e văzut de ambele părți drept cea mai bună înțelegere la care se putea ajunge. Parlamentarii britanici l-au considerat însă un compromis prea mare din partea premierului britanic. Theresa May a fost acuzată, între altele, că acordul pune Marea Britanie într-o situație de vasal. Adică are obligații similare unui stat membru UE, dar nu beneficiază de niciun drept.

Iulian Chifu, analist de politică externă, a explicat, pentru impact.ro, că Marea Britanie ar putea ajunge să se roage, din nou, de Bruxelles, pentru o prelungire a negocierilor.

„Parlamentul britanic, dacă luni (1 aprilie) votează fără hard Brexit, eventual orice alt tip de acord renegociat, se intră pe amânare lungă. Și se vor întoarce la Uniunea Europeană, cerând amânare lungă. Amânare lungă înseamnă la sfârșitul perioadei de tranziție, adică 31 decembrie 2020. Eu nu ghicesc, vă dau varianta cea mai probabilă”.
Iulian Chifu, analist politică externă

Problema a fost, de fapt, situația de la granița irlandeză. Irlanda de Nord e parte din Regatul Marii Britanii, ceea ce ar fi însemnat că trebuia să părăsească UE. Dar Republica Irlanda, care nu e parte din Regat, rămânea în blocul comunitar. Asta ar fi condus la reinstalarea de granițe pe insulă și nu ar mai fi permis libera circulație a mărfurilor și serviciilor. Asta ar fi încălcat un acord de pace semnat în 1998, care a pus capăt conflictului de pe insulă.

În acord se menționa că Irlanda de Nord rămâne parte din uniunea vamală. Dar Londra, nu. Ceea ce i-a făcut pe parlamentarii britanici să spună că Theresa May a pus în pericol integritatea teritorială a Regatului.

Marea Britanie a pierdut timp și bani

Marile companii cu sediul la Londra s-au speriat, pe parcursul celor trei ani, de bâjbâiala politicienilor. Din cauza incertitudinii, multe dintre ele și-au mutat sediile în alte țări europene.

Panasonic anunța că pleacă la Amsterdam. Marile bănci americani, precum Barclays, JP Morgan sau Bank of America și-au mutat parte din operațiuni în Dublin. Goldman Sachs a ales Parisul, iar Credit Suisse și-a împărțit echipele de angajați între Frankfurt și Madrid.

Gigantul Airbus ia în calcul să plece din Marea Britanie, dacă Regatul va ieși din UE fără acord.

Sunt miliarde de dolari plecare din Londra către alte țări europene. Încrederea în economia britanică scade, iar lira sterlină riscă să se prăbușească oricând.

Mintea cea de pe urmă

Potrivit unei decizii a Curții de Justiție a Uniunii Europene, Marea Britanie are dreptul să renunțe, unilateral, la Brexit. Adică să transmită că, pur și simplu, nu mai vrea să iasă din UE.

Legislația europeană îi permite să facă acest lucru, dar Guvernul de la Londra a insistat că vrea să respecte dorința cetățenilor.

„Acest Guvern nu va revoca Articolul 50. Vom onora rezultatele referendumului din 2016. Vom lucra alături de Parlament pentru a ajunge la un acord care va asigura că vom părăsi Uniunea Europeană. Anularea Brexit ar submina atât sistemul democratic, cât şi încrederea acordată de milioane de votanţi guvernului”. Guvernul de la Londra

Pe fondul acestor incertitudini, organizațiile pro-europene au lansat o petiție pentru rămânerea în UE. A fost semnată de aproape șase milioane de oameni, devenind cea mai susținută petiție din istoria Camerei Comunelor.

Va fi dezbătută, luni, 1 aprilie, de Parlament, dar asta nu înseamnă ca va fi și pusă, automat, în practică.

Deocamdată, primează referendumul. Poporul s-a exprimat, politicienii trebuie să pună în aplicare. Dar e posibil ca și ei să-și fi dat seama că au pierdut timp și energie și nu au realizat, în fapt, nimic.

Marea Britanie e, deocamdată, țară membră a Uniunii Europene.

Imaginea din deschidere: Avaaz via Flickr