Epopeea APACA și cele 97 de zile. De unde provine numele și cum s-a construit cea mai cunoscută fabrică de textile din București în doar trei luni de zile

Cu o istorie de aproape 140 de ani în industria confecțiilor, APACA rămâne unul dintre cele mai longevive nume din peisajul industrial al Bucureștiului. Deși atelierul a fost fondat în secolul al XIX-lea, ascensiunea și declinul fabricii s-au produs în perioada regimului comunist, când aici au lucrat zeci de mii de angajați timp de peste cinci decenii. APACA nu doar că a reprezentat un reper industrial major, dar a fost și un simbol propagandistic al puterii comuniste.

De unde provine, de fapt, acronimul APACA

Denumirea APACA este o abreviere a Atelierelor de Producție Armament și Confecțiuni ale Armatei, inaugurate în 1881. Aceste ateliere de stat produceau, așa cum sugerează și numele, uniforme și echipamente pentru armată.

După instaurarea regimului comunist în 1948, liderii partidului aflat la putere au dorit să-și demonstreze capacitatea de a realiza rapid construcții industriale de anvergură.

Printre inițiativele majore s-a numărat și construirea unei fabrici moderne de confecții. Ideea i-a aparținut lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, care, potrivit memoriilor demnitarului comunist Gheorghe Gaston Marin, a fost impresionat negativ de condițiile precare în care muncitorii fabricau uniforme pentru armată.

Peste 400.000 de euro, obținuți la o gală caritabilă din București, vor sprijini comunitățile locale

Suma impresionantă cu care Irina Columbeanu și-a vândut un tablou. Fiica Monicăi Gabor face bani de când era mică

„Se simţea nevoia să facem o demonstraţie a capacităţii noastre de a construi ceva şi în domeniul industrial, scrie fostul demnitar comunist. La 23 ianuarie, Gheorghiu-Dej mi-a relatat vizita sa la fabrica de confecţii Apaca, care producea în nişte barăci ponosite, la Cotroceni, uniforme pentru militari.

Personalul, aproape în totalitate femei, lucra în condiţii insalubre, greu de suportat, fie şi la vedere. Cu entuziasmul său molipsitor, Dej mi-a propus să mă ocup de construcţia şi de echiparea unei noi fabrici moderne de confecţii, care să fie realizată într-un termen scurt”, a scris Gheorghe Gaston Martin.”, nota Gaston Marin, potrivit celor de la B365.

Vezi și: Petre Roman, cuceritorul de la APACA. De ce era adorat de toate femeile de la fabrica de confecții

Platforma a fost construită într-un timp record de numai 97 de zile

Proiectul fabricii a fost realizat de o echipă de arhitecți formată din M. Alifanti, H. Stern, A. Damian, G. Pavlu, I. Șerban, I. Ghica-Budesti și V. Krohmalnic.

Pentru partea tehnică și de rezistență, echipa a fost completată de inginerii Emil Prager, Emil Calmanovici și Tiberiu Eremia, care au venit cu propriile echipamente și specialiști.

Într-un ritm de lucru extenuant, construcția a fost finalizată într-un timp record, doar 97 de zile. Aripa „A” a fabricii a fost inaugurată pe 28 aprilie 1948, cu trei zile înainte de 1 mai, o dată cu mare semnificație pentru regimul comunist.

Muncitorii și brigadierii UTM-iști au lucrat în trei schimburi pentru a respecta termenul impus de conducerea partidului.

În total, 1.150 de brigadieri voluntari și 600 de muncitori calificați au depus eforturi colosale pentru a ridica fabrica, utilizând o mie de vagoane de materiale și acumulând împreună 1.396.000 de ore de muncă.

Clădirea fabricii măsura 180 de metri în lungime și 18 metri în înălțime, având patru etaje și un parter. Era proiectată pentru a găzdui 1.024 de mașini de cusut și alte utilaje auxiliare, fiind capabilă să angajeze peste 1.600 de persoane.

Conectată la o cantină modernă și o sală de festivități, fabrica devenea un exemplu al noii industrii socialiste.

Atelierele APACA de dinainte de instaurarea regimului comunist. Foto arhivă B365

Rolul APACA în economia și societatea comunistă

APACA a devenit rapid un model pentru întreprinderile socialiste din România. În anii de vârf ai regimului comunist, fabrica avea aproape 18.000 de angajați, majoritatea femei, și producea uniforme militare, haine de lucru și îmbrăcăminte pentru export.

Produsele APACA ajungeau în țările membre ale CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc), dar și în piețe occidentale, consolidând reputația industriei textile românești.

Un alt aspect important este că APACA a fost una dintre primele fabrici ridicate de comuniști și primul șantier național al tineretului. Regimul a transformat acest proiect într-un simbol al capacității de mobilizare a muncitorilor și brigadierilor voluntari.

Inaugurarea a fost un eveniment grandios, la care a participat chiar Gheorghiu-Dej. Ulterior, fabrica a fost extinsă, construindu-se o a doua aripă și mai multe corpuri auxiliare pentru realizarea de modele, probe și expoziții destinate pieței interne și externe.

Vezi și: Fabricile României din comunism de care acum s-a afes praful

Fabrica APACA, după căderea regimului comunist

După Revoluția din 1989, industria textilă din România a cunoscut un declin abrupt, iar APACA nu a fost o excepție. În 1992, fabrica a fost privatizată, iar unitățile de producție au fost treptat vândute sau transformate în alte afaceri.

Dacă înainte de 1990 în fabrică lucrau 18.000 de oameni, în prezent, pe platforma industrială APACA își desfășoară activitatea numeroase firme din diverse domenii.

Potrivit datelor din 2011, în fosta uzină activau 193 de firme și 24 de persoane fizice autorizate, oferind locuri de muncă pentru peste 6.000 de angajați.

Deși majoritatea spațiilor sunt astăzi folosite în alte scopuri, zona este încă recunoscută sub denumirea de APACA, ceea ce demonstrează impactul cultural și industrial al fostei fabrici.

Lucrători în fabrica APACA, 1962. Foto Agerpres

Unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Capitalei

Chiar dacă fabrica și-a pierdut rolul dominant în economia românească, APACA rămâne un simbol al Bucureștiului industrial.

Povestea sa reflectă atât ambițiile regimului comunist, cât și sacrificiile muncitorilor care au contribuit la ridicarea unei uzine ce avea să devină un etalon al industriei textile românești.

Astăzi, fosta platformă APACA este o mărturie a unei epoci apuse, dar numele său continuă să trăiască în memoria colectivă a bucureștenilor.

Vezi și: Povestea celui mai rapid tren din România, construit de inginerul Nicolae Malaxa în perioada interbelică: ”Atingea o viteză astronomică”