Gonită de comuniști, cântăreața și-a căutat soarta în Franța: Mihaela Mihai nu „s-a făcut râu la umbra” regimului

Dacă ești prea tânăr pentru a ști cine este Mihaela Mihai, cu siguranță ai auzit, măcar din întâmplare, vestita melodie „De-ai fi tu salcie”, pe care o poți, de altfel, asculta la sfârșitul acestui articol.

Mihaela Mihai a fost una dintre cele mai importante voci din muzica ușoară românească, în perioada comunismului. De altfel, tot regimul avea să-i aducă cântăreței nenumărate neplăceri, după cum vei afla în cele ce urmează.

Mihaela Mihai, în două ipostaze – fotografie de arhivă

Mihaela Mihai, un artist complet, dar incomod regimului

Mihaela Mihai, pe numele său real Mihaela-Maria Neagu) s-a născut în data de 27 octombrie 1946, în Giurgiu și a frecventat cursurile liceului de muzică, luând, în paralel, lecții de pian și vioară.

Ulterior, artista a terminat Conservatorul Naționat de Muzică din București.

A fost cântăreață, dar și actriță, jucând în trei lungmetraje românești, după cum urmează: Asediul (1970), Bariera (1972), dar și Cartierul Veseliei (1964).

În cazul în care nu știai, Mihaela Mihai este sora cunoscutului cântăreț de muzică folk Doru Stănculescu, celebru pentru melodia „Ai, hai!”, printre altele.

Cu toate că, la începutul anilor 1970, era una dintre cele mai iubite voci de la noi, comuniștii au văzut în ea un posibil dușman al regimului, așadar au început o campanie de discreditare.

„M-am dus la Ministerul Culturii și am cerut să se organizeze ședințe cu soliștii. Eram ai nimănui. De fapt, mi-am dat seama că era întreținută anume situația asta: să fim dezbinați, ca să putem fi mai ușor de controlat!”.

Fiind un om cu inițiativă dar și cu spiritul corectitudinii, Mihaela Mihai a început să pună întrebări și să scoată în evidență anumite abuzuri care se întâmplau, la vremea respectivă, în branșă. În loc să i se răspundă, a fost etichetată ca fiind cap al unei posibile revolte și, ulterior, marginalizată în industrie. Acesta avea să fie numai începutul.

Nu a mai durat mult și Mihaelei Mihai i s-a reproșat și înscenat de participare la un spectacol organizat pe litoral, în cinstea lui Nicolae Ceaușeascu. „M-am trezit deodată cu o suspendare de șase luni la radio și televiziune!”, a mărturisit, de asemenea, aceasta.

Aceste incidente nu au fost izolate. La un moment dat, ar fi primit un contract pe trei ani în Franța, dar Ministerul Culturii nu a răspuns la timp acestei solicitări, cel mai probabil intenționat, așadar a pierdut șansa, ca drept rezultat.

„Oficialitățile române nu au fost de acord să rămân în Franța pentru a onora contractul, dar nici nu m-au lăsat să mă întorc în țară!”, a mai povestit Mihaela Mihai, conform Jurnalul Național.

Cum campania de denigrare împotriva sa nu era una neaparat simbolică, artista a cerut să îi fie arătat dosarul pe care îl avea la Securitate, însă cererea i-a fost, evident, respinsă.

„E ridicol. Nimeni nu poate crede că nu aș fi avut dosar la Securitate, atâta vreme cât, după fiecare deplasare în Occident, eram urmărită peste tot în țară. Chiar reperasem mașina care mă urmărea după fiecare turneu. Într-o zi, m-am dat jos din autoturism, m-am dus la mașina securiștilor și le-am spus: – Fiți liniștiți, că nu stau mult!”.

Mihaela Mihai, în două ipostaze – fotografie de arhivă

I s-a cerut să devină turnător pentru Securitate, dar a refuzat

A ajuns definitiv pe lista neagră a comuniștilor în momentul în care a refuzat să devină turnător la Securitate. Se prea poate ca acesta să fi fost testul final pe care, de altfel, solista nu l-a trecut.

„După povestea cu protestul meu de la Ministerul Culturii, la următorul turneu în Occident am fost împinsă să nu mă mai întorc. Am plecat pentru o lună în Germania de Vest şi apoi am plecat la Paris, unde mai fusesem, de unde mă întorsesem deja cu un contract, pe care ai noştri l-au plimbat prin sertare, şi între timp eu l-am pierdut. Acum, după trei ani, m-am întors la Paris.

Am obţinut alt contract la altă casă de discuri, mult mai mare, pe o durată dublă decât primul, adică de şase ani. M-am dus cu el la Ambasada României şi am cerut să vorbesc cu ataşatul cultural, i-am înmânat contractul original şi l-am rugat să-l trimită la Bucureşti.

Am aşteptat un an. La fiecare trei luni, consulul Ambasadei României mă suna şi mă invita la o cafea, să-mi prelungească viza de ieşire din ţară. Am şi acum paşaportul românesc de atunci, unde a trebuit să lipească o bucată de hârtie albă ca să aibă unde să-mi pună în continuare ştampilele de viză de ieşire din ţară”, declara Mihaela Mihai în 2008.