Ce este toxina broaștei săgeată, substanța asociată cu moartea lui Aleksei Navalnîi

ACTUALITATE
Ce este toxina broaștei săgeată, substanța asociată cu moartea lui Aleksei Navalnîi
Ce se știe despre toxina care l-a ucis pe Navalnîi / Foto: People.com

Epibatidina, o substanță extrem de toxică extrasă inițial din anumite specii de broaște săgeată otrăvitoare din America de Sud, a fost menționată de autorități britanice drept posibil agent utilizat în cazul morții opozantului rus Aleksei Navalnîi.

Potrivit informațiilor publicate de The Guardian, toxina este considerată de aproximativ 100 de ori mai puternică decât morfina.

Substanța are o structură chimică asemănătoare nicotinei și a fost identificată pentru prima dată la broaște din genul Epipedobates, originare din nordul Americii de Sud.

Aceste amfibii nu trăiesc în mod natural în Rusia, iar cercetările sugerează că toxina nu este produsă direct de broaște, ci acumulată prin alimentație, întrucât exemplarele crescute în captivitate nu prezintă această substanță în organism.

Ce este epibatidina și de unde provine

Epibatidina a fost izolată din pielea unor broaște săgeată cu colorit intens, cunoscute pentru mecanismele lor de apărare chimică.

Printre speciile asociate cu această toxină se numără Epipedobates anthonyi (numită și broasca săgeată otrăvitoare Anthony) și Epipedobates tricolor, supranumită „broasca otrăvitoare fantasmă”.

Studiile au arătat că nivelul de toxină diferă în funcție de habitat, ceea ce a condus la ipoteza că substanța este dobândită prin consumul anumitor insecte sau alte organisme din mediul natural. În captivitate, unde dieta este diferită, aceste broaște nu mai dezvoltă epibatidină.

Din punct de vedere științific, compusul a atras interesul cercetătorilor datorită potențialului său analgezic. În experimente de laborator, epibatidina s-a dovedit a avea un efect puternic împotriva durerii și a fost analizată pentru posibile aplicații în tratamentul unor afecțiuni inflamatorii pulmonare, precum astmul sau fibroza pulmonară. Cu toate acestea, toxicitatea sa extrem de ridicată a făcut imposibilă utilizarea în scop medical.

Cum acționează toxina și de ce este letală, de fapt

Epibatidina interferează cu funcționarea sistemului nervos prin blocarea receptorilor nicotinici din sistemul nervos central și periferic.

Receptorii sunt implicați în transmiterea impulsurilor nervoase către mușchi. Atunci când sunt inhibați, semnalele nu mai ajung corect la țesuturile musculare.

Consecința directă este paralizia musculară progresivă, inclusiv a mușchilor implicați în respirație. În absența intervenției medicale imediate, intoxicația severă poate duce la insuficiență respiratorie și deces prin asfixie.

Specialiștii în toxicologie subliniază că identificarea epibatidinei în sângele unei persoane ar sugera o administrare intenționată, dat fiind că substanța nu apare în mod natural în organismul uman.

De asemenea, literatura științifică indică faptul că efectele sale pot fi amplificate dacă este combinată cu alte medicamente care acționează asupra sistemului nervos.

În context internațional, utilizarea deliberată a unei astfel de toxine ar ridica probleme grave de drept internațional.

Convenția privind armele biologice și toxice din 1972 și Convenția privind armele chimice din 1993 interzic dezvoltarea, producerea și folosirea substanțelor toxice în scopuri ostile.

Din punct de vedere tehnic, epibatidina poate fi identificată în probe biologice prin metode de laborator avansate, cum ar fi cromatografia gazoasă combinată cu spectrometria de masă.

Prima tehnică separă compușii chimici dintr-un amestec, iar a doua analizează structura fragmentată a moleculelor pentru a crea un profil unic, comparabil cu o „amprentă” chimică.

Cazul readuce în atenție pericolul reprezentat de toxinele naturale extrem de puternice, care, deși provin din surse biologice aparent exotice, pot deveni instrumente letale atunci când sunt utilizate în afara cadrului științific strict controlat.