Orașul fantomă al României era motorul economiei țării, dar acum a ajuns o ruină. Doar câteva familii mai locuiesc acolo

Pe malurile Dunării, la granița cu Serbia, insula Ostrovul Mare ascunde o poveste tulburătoare despre gloria apusă a unei colonii muncitorești care a fost odată sufletul economic al regiunii Mehedinți. Colonia Porțile de Fier 2, construită în anii ’70 pentru a susține lucrările la cel mai ambițios proiect hidroenergetic al vremii, trăiește astăzi în umbra trecutului său industrial.

Un oraș ridicat din apele Dunării este acum la un pas de dispariție

La apogeul construcțiilor din anii ’80, peste 10.000 de muncitori trăiau în acest oraș improvizat, ridicat special pentru lucrările de la hidrocentrala Porțile de Fier II, inaugurată în 1984. Acum, doar aproximativ 50 de familii mai locuiesc printre clădirile părăsite, pavilioanele în ruină și aleile tăcute.

„Am venit în 1979 din Dâmbovița. M-am stabilit aici, mi-am făcut o familie și nu am mai plecat. A fost odată forfotă mare, dar după finalizarea lucrărilor, toți au plecat. Eu am rămas aici, la pensie. Unde să mă duc acum?”, povestește cu nostalgie Ion, unul dintre puținii locuitori rămași, potrivit adevărul.ro.

Colonia muncitorească, transformată în „oraș-fantomă”

Colonia Porțile de Fier 2 a fost mai mult decât un simplu ansamblu de locuințe. A fost gândită ca un oraș funcțional: cantină, bibliotecă, magazine, școală, dispensar și chiar un club de noapte, toate construite pentru a oferi muncitorilor cele mai bune condiții.

Revista Ramuri scria în 1980 că „liniștea milenară a insulei era zdruncinată de forfota marilor șantiere”. Azi, însă, insula a revenit la tăcerea sa ancestrală. Copiii care mai locuiesc aici se joacă printre ruine, iar câinii vagabonzi s-au înmulțit pe aleile pustii.

Horoscop vineri, 23 mai 2025: Zodia care primește vești neașteptate și își schimbă planurile din temelii

Planta care alungă țânțarii și se întreține ușor. Oricine o poate crește în ghiveci

Primăria comunei Gogoșu a încercat să revitalizeze zona, vânzând apartamentele din vechile pavilioane cu sume simbolice — chiar și cu un leu.

„Prin această măsură am vrut să reînvie zona. Nu a fost o afacere”, a declarat primarul Jean Rogoveanu pentru RTS TV.

Totuși, în ciuda inițiativei, multe dintre locuințe au rămas goale, iar accesul la facilități esențiale, precum un magazin alimentar, este limitat. „E pustiu, nu e nimeni. Mai suntem câțiva oameni pe scară, dar e tot mai greu. Luăm pâine din colonia cealaltă, dar și acolo e liniște ca la cimitir”, spune Ionică, un alt localnic.

O bibliotecă printre ruine și speranțe din trecut

Printre puținii care au ales să nu plece se numără și Alexandru Popescu, fost director al școlii din colonie. Deși instituția s-a închis în 2015, din lipsă de elevi, profesorul a rămas și a transformat o cameră din locuința sa într-o bibliotecă, aducând mii de volume din Moldova împreună cu soția.

„Ne-am obișnuit cu liniștea de aici. Din când în când trecem Dunărea în Serbia, la cumpărături. Aici e tot mai pustiu, dar pentru noi a devenit acasă”, spune Popescu.

Colosul energetic Porțile de Fier II funcționează încă

Paradoxal, în timp ce colonia se stinge, hidrocentrala Porțile de Fier II rămâne activă. Cu o configurație complexă, având 16 agregate și două centrale suplimentare, este a patra ca putere instalată din România. Retehnologizarea continuă, iar puterea agregatelor a fost crescută de la 216 MW la peste 250 MW.

Totuși, mulți dintre angajații actuali ai hidrocentralei preferă să facă naveta din Drobeta-Turnu Severin, evitând să locuiască în colonia în decădere. Doar câteva persoane mai lucrează pentru Hidroserv, Hidroelectrica sau Energomontaj și aleg să rămână în zonă.

Colonia Porțile de Fier 2 este o mărturie vie a unei epoci de sacrificiu și ambiție industrială. Ce a fost odată un simbol al progresului, este astăzi o pată albă pe hartă, un loc pe care timpul pare să-l fi abandonat. Cu toate acestea, printre zidurile dărăpănate, încă mai pulsează amintirea unui vis colectiv, dus la capăt cu sudoare și speranță.