NASA a descoperit un „zid de foc”, încins la 49.700 °C, chiar la capătul Sistemului Solar. Nimeni nu știa ce urmează

O descoperire remarcabilă făcută de navele spațiale Voyager 1 și 2 continuă să uimească comunitatea științifică și la aproape cinci decenii de la lansare. NASA a confirmat existența unui „zid de foc” la marginea Sistemului Solar, acolo unde vântul solar se întâlnește cu materia interstelară. Temperatura în această zonă atinge valori incredibile, de până la 49.700 de grade Celsius, un prag ce sfidează orice intuiție despre limitele sistemului nostru cosmic.

Acest „zid”, deși nu este o barieră fizică în sens tradițional, reprezintă o graniță energetică marcată de temperaturi uriașe și o schimbare radicală în compoziția și comportamentul câmpurilor magnetice. Este vorba despre heliopauză – zona unde presiunea vântului solar este egalată de presiunea mediului interstelar, marcând astfel ieșirea din ceea ce numim heliosferă, „bula” protectoare a Soarelui.

O frontieră cosmică fierbinte, observată pentru prima dată

Cele două sonde gemene, Voyager 1 și Voyager 2, lansate de NASA în 1977, au fost primele obiecte construite de om care au pătruns în spațiul interstelar. În 2012, Voyager 1 a traversat heliopauza, urmată de Voyager 2 în 2018. În momentul trecerii, ambele sonde au înregistrat temperaturi cuprinse între 30.000 și 50.000 kelvin – echivalentul a 49.700 de grade Celsius.

Această regiune, supranumită de cercetători „zidul de foc”, este compusă din particule extrem de energizate și câmpuri magnetice intens perturbate. Din fericire, densitatea extrem de mică a particulelor a permis navelor să supraviețuiască și să continue misiunea fără daune, într-un spațiu unde coliziunile sunt rare, deși condițiile sunt intense.

Cum să ai apa clară în piscină. Problema românilor se poate rezolva uşor: „S-a înverzit şi s-a umplut de gângănii”

Andreea Marin, certată de fiica sa pentru felul în care se îmbracă. Violeta a recunoscut la TV de ce nu este mulţumită de mama sa: „Să se calmeze”

NASA explică faptul că acest fenomen apare pentru că Soarele trimite în mod constant un flux de particule încărcate – vântul solar – care se extinde mult dincolo de orbita lui Pluto. La marginea acestui flux, în jur de trei ori distanța de la Soare la Pluto, el este încetinit și deviat de presiunea mediului interstelar, formând astfel granița heliosferei.

Mistere magnetice dincolo de granița solară

O altă descoperire neașteptată făcută de Voyager 2 a fost legată de câmpurile magnetice detectate dincolo de heliopauză. Datele furnizate de instrumentele magnetometrice au confirmat o constatare surprinzătoare a lui Voyager 1: câmpul magnetic din afara heliosferei este paralel cu cel din interiorul ei. O asemenea aliniere nu fusese anticipată și a provocat o reevaluare a modelelor privind interacțiunea dintre vântul solar și spațiul interstelar.

NASA subliniază că poziția heliopauzei nu este fixă – ea se modifică în funcție de activitatea solară, contractându-se și extinzându-se asemenea unei respirații. Acest detaliu explică de ce cele două sonde au trecut de această graniță la distanțe diferite față de Soare.

În ciuda distanței incredibile – peste 23 de miliarde de kilometri – sondele Voyager continuă să trimită date valoroase spre Pământ, oferind o fereastră unică asupra spațiului interstelar. Ele rămân singurele vehicule construite de om care au pătruns dincolo de această frontieră cosmică.