Ieşirea din indiviziune. Când se face pe cale amiabilă şi când se ajunge în instanţă

Indiviziunea este o situație juridică frecvent întâlnită în dreptul civil românesc, în special în contextul moștenirilor. Ea apare atunci când mai multe persoane dețin împreună dreptul de proprietate asupra unui bun sau asupra unei mase de bunuri, fără ca părțile fiecăruia să fie determinate fizic. Practic, fiecare coproprietar are o cotă parte abstractă, nu o porțiune concretă din acel bun. Cel mai comun caz de indiviziune apare după decesul unei persoane, când moștenitorii devin coproprietari ai bunurilor lăsate de defunct.

Ieșirea amiabilă din indiviziune

Potrivit Codului Civil român actualizat în 2025, nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune. Aceasta este o regulă de ordine publică, ceea ce înseamnă că oricare dintre coproprietari poate cere în orice moment ieșirea din această stare, chiar dacă ceilalți nu sunt de acord. Singurele excepții sunt prevăzute expres de lege sau pot fi stabilite prin convenție, dar pentru o perioadă limitată (maximum 5 ani).

Cea mai simplă și mai eficientă modalitate de a încheia indiviziunea este prin înțelegere între coproprietari. Dacă toți sunt de acord cu împărțirea bunurilor, se încheie un act de partaj voluntar, sub forma unui act notarial. Acest document va stabili cum se împarte patrimoniul: fie prin atribuire în natură (de exemplu, un moștenitor primește casa, altul terenul), fie prin echivalent valoric (unul primește un bun, altul compensația bănească corespunzătoare cotei sale).

Este important de știut că, potrivit legislației din 2025, notarul are obligația să verifice dacă sunt îndeplinite toate condițiile legale, inclusiv cele privind calitatea de moștenitor și lipsa unor litigii în curs. Taxele notariale pentru partajul amiabil variază în funcție de valoarea masei partajabile, dar în general sunt mai mici decât costurile unui proces.

Trebuie sau nu să speli pastele înainte de a le pune la fiert? Cum procedează italienii

Ce să presari peste dalele din curte pentru a scăpa de buruieni. Nu vor mai ieşi printre bucăţile de ciment

Când este necesară intervenția instanței

Dacă între coproprietari nu există acord privind împărțirea bunurilor, singura cale rămâne acțiunea în instanță pentru ieșirea din indiviziune, prevăzută de art. 987 și următoarele din Codul civil. Procesul poate fi intentat de oricare dintre coproprietari și se judecă în procedură de drept comun.

În cadrul procesului, instanța va stabili modul de împărțire: în natură, dacă este posibil, sau prin vânzarea bunurilor și împărțirea sumei rezultate. O noutate legislativă din 2025 este accentul pus pe mediere: instanța poate suspenda procesul pentru a oferi părților timp să încerce un acord prin mediator autorizat.

Totodată, dacă bunul este indivizibil (ex. un apartament mic) și niciun coproprietar nu dorește cumpărarea cotei celorlalți, instanța poate decide vânzarea la licitație publică. Această soluție extremă este însă evitată, deoarece duce adesea la pierderi financiare.

Ieșirea din indiviziune este un drept legal fundamental al fiecărui coproprietar. Deși poate fi realizată amiabil, cu acordul tuturor, lipsa de consens duce inevitabil în fața instanței. Din acest motiv, comunicarea și buna-credință între părți sunt esențiale pentru evitarea conflictelor și a costurilor suplimentare. Noua legislație din 2025 încurajează soluționarea pe cale pașnică, dar garantează și un cadru eficient pentru împărțirea echitabilă a bunurilor, chiar și atunci când înțelegerea nu este posibilă.