Cel mai bun drum din lume a fost cândva pe teritoriul României
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2018/02/In-imagine-se-vede-Via-Appia.jpg)
România este astăzi țara din Uniunea Europeană cu unele dintre cele mai proaste drumuri și cu doar câteva sute de kilometri de autostradă. Infrastructura rutieră este adesea subiect de ironii și frustrări în rândul șoferilor, iar șantierele nesfârșite sau drumurile distruse par o constantă. Cu toate acestea, puțini își mai amintesc — sau știu — că în urmă cu aproximativ 2.000 de ani, pe actualul teritoriu al țării noastre trecea ceea ce istoricii considerau „cel mai bun drum din lume”.
În urma cuceririi Daciei de către romani în anul 106 d.Hr., împăratul Traian a transformat provincia în una dintre cele mai bine organizate și conectate regiuni ale imperiului. Noua capitală, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, a fost ridicată de la zero, la o distanță de 40 de kilometri de vechea reședință regală a dacilor, Sarmizegetusa Regia. Poziționarea noii capitale, la nordul lanțului muntos Retezat, a fost strategică: munții ofereau o protecție naturală împotriva invaziilor și permiteau un control mai eficient al teritoriului.
Un drum de piatră, de o calitate impresionantă, construit în câteva luni
Pentru a lega capitala noii provincii de restul imperiului, Traian a ordonat construirea unui drum spectaculos, de aproximativ 200 de kilometri, între Drobeta-Turnu Severin și Sarmizegetusa. Acesta nu era doar un drum comercial, ci o veritabilă arteră strategică și militară. A fost realizat în doar câteva luni, cu un efort uriaș, atât uman, cât și material, în condițiile în care toate construcțiile antice implicau muncă intensă și logistică elaborată.
Drumul a fost construit cu o infrastructură de un metru adâncime, din două straturi de piatră, cimentate cu o precizie care uimește și astăzi. Tehnica romană de construcție a drumurilor era extrem de avansată pentru acea epocă: plăcile de piatră erau așezate pe un strat compact de pietriș și nisip, consolidate cu mortar și proiectate să reziste traficului intens.
Atât de durabilă a fost această construcție încât segmente ale drumului roman sunt folosite și astăzi — fiind integrate în actualul Drum European 70. Cu toate acestea, dincolo de câteva borne istorice, trecutul acestui drum este aproape uitat. Fără plăcuțe explicative, fără proiecte de restaurare, fără promovare turistică, „cel mai bun drum din lume” a ajuns în paragină.
Romanii aveau nu doar viziune, ci și întreținere
Construcția drumurilor romane nu era doar o dovadă de ingeniozitate, ci și de viziune administrativă. Împăratul Augustus, cu aproape un secol înaintea lui Traian, pusese deja la punct un sistem de întreținere a infrastructurii rutiere, inclusiv hărți oficiale cu rețeaua imperială afișate public în forumuri.
Romanii au construit în Dacia, în primii ani de ocupație, peste 4.300 de kilometri de drumuri și 25 de poduri, într-o rețea trasată cu o rigoare aproape matematică. Drumurile legau orașele și forturile din provincie într-un sistem gândit pentru eficiență și durabilitate.
Istoricul bizantin Procopius descria, la aproape 900 de ani după construcția Viei Appia, că aceste drumuri „nu și-au pierdut luciul, nici forma, deși veacurile și carele au trecut peste ele”. Acest elogiu se potrivește perfect și drumului roman dintre Drobeta și Sarmizegetusa — cu o singură excepție: în România de azi, luciul s-a pierdut nu din cauza timpului, ci a nepăsării.