Angajatorul îți reprogramează concediul? Când e legal și când e abuz

În România, concediul de odihnă anual plătit nu este un beneficiu oferit de bunăvoința angajatorului, ci un drept clar reglementat de Codul muncii și consfințit în fiecare contract individual de muncă. Totuși, în practică apar adesea neînțelegeri și chiar abuzuri, mai ales când vine vorba de programarea concediilor sau de refuzul angajatorilor de a respecta cererile salariaților.

Consultarea angajaților este esențială

Potrivit legislației muncii, fiecare salariat are dreptul la un concediu de odihnă de minimum 20 de zile lucrătoare pe an. Acest drept trebuie să fie inclus în contractul individual de muncă și nu poate fi eliminat sau redus. Dar cum se stabilește efectiv perioada concediului și cine are ultimul cuvânt?

Conform articolului 148 din Codul muncii, angajatorul este obligat să programeze concediile pentru anul următor, fie individual, fie colectiv, dar cu respectarea unui principiu fundamental: consultarea angajaților sau a reprezentanților acestora. Astfel, concediul nu poate fi impus unilateral.

„Efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor (…) ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale”, se arată în Codul muncii.

Mai clar, în cazul unei programări colective, perioada în care salariații pot lua concediu trebuie să fie de minimum trei luni, pe categorii de personal sau locuri de muncă. În schimb, programarea individuală stabilește o perioadă de maximum trei luni în care angajatul își poate solicita concediul, cu cel puțin 60 de zile înainte de data la care dorește să îl înceapă.

Horoscop zilnic 15 mai 2025. Taurii iau decizii importante legate de bani, Fecioarele primesc o veste bună la muncă

Alimentul pe care să îl pui pe pervaz în zilele călduroase. Aşa nu vor mai intra muştele în casă

Când poate fi considerată o reprogramare abuzivă

Reprogramarea concediului de către angajator nu este interzisă, însă ea trebuie să respecte anumite condiții. Dacă angajatorul decide să modifice perioada programată fără consultare și fără motive obiective, acest lucru poate fi considerat un abuz. Motive precum „lipsa de personal” nu sunt suficiente pentru a anula dreptul salariatului la cel puțin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt, prevăzut tot de Codul muncii.

„În cazul în care programarea concediilor se face fracţionat, angajatorul este obligat să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puţin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt”, prevede legea.

Drepturile și obligațiile salariaților

Salariații trebuie, la rândul lor, să respecte anumite reguli. Dacă s-a stabilit o perioadă de concediu, aceștia trebuie să depună o cerere în termen de minimum 60 de zile înainte de data începerii concediului. În cazul în care acest termen nu este respectat, angajatorul poate refuza cererea.

De asemenea, în lipsa unei consultări și programări clare, angajatul are dreptul să conteste decizia angajatorului. Inspecția Muncii poate interveni în astfel de cazuri, iar amenzile pentru nerespectarea prevederilor legale pot ajunge la câteva mii de lei.

Concediul – o obligație legală, nu doar o oportunitate

În ciuda ideii preconcepute că angajatul poate amâna sau renunța la concediu, Codul muncii este clar: concediul trebuie efectuat „în natură”, adică prin odihnă efectivă. Excepțiile sunt rare și trebuie justificate prin motive obiective, precum boala, accidente sau situații speciale ale angajatorului.

„Salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat”, prevede articolul 149 din Codul muncii.

Angajatorul are obligația legală de a programa concediile, însă numai după consultarea angajaților. Orice decizie unilaterală care încalcă acest principiu poate fi contestată. La rândul lor, angajații trebuie să respecte termenele și să își exprime preferințele în mod responsabil. Concediul nu este doar un drept, ci și o necesitate pentru sănătatea fizică și mentală a salariatului.