Momentul exact din istorie când oamenii s-au amestecat cu Neanderthalienii. Ce spun cercetătorii

Deși au dispărut acum aproximativ 40.000 de ani, Neanderthalienii continuă să trăiască în ADN-ul majorității oamenilor moderni.

Persistența acestor gene antice indică faptul că strămoșii noștri îndepărtați aveau o atracție pentru hominizii solizi și cu nas mare, iar cercetări recente au dezvăluit exact cum s-au desfășurat aceste întâlniri interspecifice.

Suntem mai Neanderthalieni decât credem

Se estimează că între 1 și 4 procente din genomul tuturor oamenilor non-africani din prezent provin de la Neanderthalieni.

Aceste gene au contribuit la modelarea aspectului și comportamentului nostru, deși până acum cercetătorii au întâmpinat dificultăți în a reconstitui întâlnirile care au dus la acest schimb de material genetic.

Pentru a reconstitui povestea, autorii unui studiu care încă nu a fost evaluat de colegi au analizat genomurile a 59 de indivizi Homo sapiens antici, cu vârste cuprinse între 45.000 și 2.200 de ani.

Dintre aceștia, 33 au trăit cu mai mult de 10.000 de ani în urmă, cu celebrul om Ust’-Ishim din Siberia fiind printre cei mai vechi.

Aceste genomuri preistorice au fost apoi comparate cu cele ale 275 de oameni moderni din întreaga lume. Folosind software-uri de calcul, cercetătorii au reușit să urmărească evoluția genelor Neanderthaliene de-a lungul mileniilor și să determine exact câte generații ar fi fost necesare pentru ca acestea să se diverge în modul în care au făcut-o.

„Prin măsurarea covarianței ancestrale pentru fiecare dintre cei 16 indivizi antici care au trăit între 40.000 și 20.000 de ani în urmă, credem că fluxul de gene Neandertaliane a avut loc între 321 și 950 de generații înainte ca acești indivizi să trăiască” scriu autorii studiului.

Mai precis, au descoperit că fluxul de ADN Neandertalian în genomul uman modern a avut loc pe o perioadă de 6.832 de ani, cu timpul mediu de introgression fiind de 47.124 de ani în urmă.

Cu alte cuvinte, relația amoroasă între Homo sapiens și Neanderthali a început acum aproximativ 47.000 de ani și a durat aproape șapte milenii.

Impactul complet al acestei petting-uri preistorice este ceva ce încă încercăm să deslușim, deși este clar că ascendența Neandertaliană nu se regăsește în toate regiunile genomului nostru.

Unele regiuni sunt complet lipsite de ADN Neandertalian și sunt, prin urmare, cunoscute ca „deşerturi arhaice”, în timp ce altele conțin niveluri neobișnuit de ridicate de variante Neandertaliene.

Care sunt concluziile

Acest lucru sugerează că mare parte din materialul genetic pe care l-am preluat de la verii noștri antici a fost probabil dăunător și, prin urmare, a dispărut datorită selecției naturale.

Totuși, anumite gene ar fi putut conferi avantaje de supraviețuire și au fost transmise de-a lungul generațiilor.

Explorând acești așa-numiți „candidati ai introgressionului adaptativ”, cercetătorii au descoperit 347 de gene Neandertaliene care sunt bine conservate atât în populațiile antice, cât și în cele moderne, „sugerând că multe dintre aceste gene au fost imediat benefice pentru oamenii moderni pe măsură ce au întâlnit noi presiuni de mediu în afara Africii”.

Potrivit cercetătorilor, aceste gene Neandertaliene utile se găsesc în mare parte în regiunile genomului care sunt „legate de pigmentarea pielii, metabolism și imunitate.”