Ion Iliescu despre „secretul” care l-a ajutat să câștige de trei ori alegerile prezidențiale: „Nu am avut internet, nu am avut inteligență artificială, nu am avut Tik-Tok”

Ion Iliescu, fostul președinte al României, acum în vârstă de 94 de ani, a vorbit recent într-un interviu exclusiv cu Ionuț Vulpescu, fost ministru al Culturii, despre plecarea sa de la Cotroceni, acum două decenii, dar și despre secretul care l-a ajutat să câștige de trei ori alegerile prezidențiale în timpuri în care nu existau rețelele de socializare.

Întrebat care a fost sloganul care l-a ajutat să scoată 12 milioane de votanți din casă în timpuri în care nu existau rețelele de socializare, fostul președinte al României a mărturisit că în acea perioadă nu avea prea multe unelte de promovare, iar ambalajele politice nu aveau o mare importanță, ci  comunicarea directă cu oamenii era rețeta spre succes.

„Când faci campanie, mergi să vorbești cu oamenii, mergi să îi iei în brațe, să îi asculți, să îi înțelegi”

„Nu sloganul dă puterea, dar spune ceva despre ce gândești. N-am pierdut că aveam un PR slab, și, din fericire pentru mine, am candidat în timpuri în care ambalajul politic nu era mai important decât esența gândirii. Am știut să câștig și să pierd în egală măsură, și asta a inspirat discursul altora atât la putere, cât și în opoziție.

Eu am fost adeptul politicii dinspre mine spre oameni, nu dinspre consultanți. Mitterand a câștigat cu două cuvinte, dacă e să reducem campania la sloganuri: forța liniștită. Francezii știau că ordinea civilă prevalează, dar dacă integritatea Franței e rănită, puterea devine forță. Eu am fost, într-una dintre campanii, în primăvara lui 1990, „Un președinte pentru liniștea voastră”.

La noi totul a fost pe dos. Avusesem destulă neliniște, traversasem haosul tranziției, România dorea să se așeze. Le-am dat oamenilor ceea ce eu însumi îmi doream: liniște. Și nu mi s-a părut nici ceva desuet, nici necompetitiv: mi se pare și acum că numai cu condiția liniștii te poți dezvolta, poți crește, poți iubi, poți fi liber. Iar un președinte pentru liniștea oamenilor e unul predictibil, deci în care poți avea încredere.

Oamenii au avut credința, nu doar încrederea, că în România liniștea e posibilă. Ca să fiu și mai limpede: liniștea a fost un deziderat suficient ca să scoată peste 12 milioane de români din casă. O țară nu se dezvoltă numai pe scandal, pe conflicte, are nevoie de consens pe câteva teme majore.

Știu că și recursul meu permanent la consens a fost nu o dată privit peiorativ. Ce m-a interesat, independent de vârsta politică pe care o traversam, era ca oamenii – de la cei de rând, la cei antrenați în calculele de putere – să înțeleagă că oferta mea politică era una constructivă și pozitivă. Nu am ieșit niciodată în fața oamenilor cu mesaje de tipul „Jos cu unul și cu altul”, pentru că a dărâma pe cineva nu înseamnă a ridica un proiect de țară. Logica aceasta, a României fără celălalt, oricare ar fi el, opozantul politic, nu te duce nicăieri; e mentalitate primitivă, de război civil.

Când faci campanie, mergi să vorbești cu oamenii, nu să le spui poezii. Să îi iei în brațe, să îi asculți, să îi înțelegi: și era uluitor cum în anii ’90, această energie a străzilor reprezenta o forță democratică solidă. În 1996, oamenii nu au mai vrut „să continuăm împreună schimbarea în bine a României”. Dar era o voință democratică, pe care am respectat-o. Alternanța la guvernare este benefică. Am spus-o, în 1996, că singura mentalitate corectă politic e cea a lui Pierre de Coubertin, fondatorul Jocurilor Olimpice moderne: „Ai câștigat, continuă; ai pierdut, continuă!” Și asta am făcut în lungul meu maraton politic.

Experiența opoziției m-a ajutat să construiesc o campanie solidă în 2000, fiind „Aproape de oameni, împreună cu ei!” Cred că era timpul ca România să fie înțeleasă ca această voință generală a indivizilor, ca publicul să vadă rolul oamenilor, care fac ca un stat să aibă o identitate, o tradiție, o istorie și o conștiință”, a explicat Ion Iliescu.

„Alegerile trec, țara rămâne!”

Fostul președinte a dezvăluit că succesul campaniei din 2000 au fost și interacțiunile directe cu oamenii, care erau esențiale pentru mesajul său politic. În ciuda provocărilor economice, el a subliniat  că zâmbetele și îmbrățișările primite de la alegători reflectau o realitate a supraviețuirii în fața adversităților.

Iliescu a evidențiat că sinceritatea și transparența au fost cele mai eficiente instrumente de comunicare ale sale. În ciuda limitărilor financiare în publicitate, el crede că autenticitatea și curajul au făcut diferența.

De asemenea, a atras atenția asupra unei lecții esențiale pentru candidați și electorat: „Alegerile trec, țara rămâne!” Aceste cuvinte ne amintesc că, în mijlocul campaniilor și al luptei pentru putere, adevărata esență a politicii rămâne legătura cu poporul și angajamentul față de binele comun.

„Așa că în 2000 am vorbit celor care fac ca România să fie ceea ce este, oamenilor. Cei care nu au trăit timpurile acelea, dar văd filmările de la campanii, trebuie să înțeleagă un lucru: oamenii ieșeau din casă „pe bune”, cum se spune, eram îmbrățișat cu toată inima. Sunt fraze memorabile care nu au făcut obiectul sloganurilor, dar au fost parte a celor mai sincere declarații publice pe care le-am făcut de-a lungul campaniilor mele.

De pildă, îmi amintesc și acum, în 2000, când eram la Baia Mare și m-am întâlnit cu electoratul, le-am spus ceea ce mi-a venit natural, pentru timpurile acelea în care sărăcia atinsese cote uriașe și găsisem orașe cu peste 65% din populație șomeră: „Mă bucur că supraviețuiți!” Au urmat râsete zgomotoase, dar oamenii erau de acord: să fi trecut peste sărăcia de după 1996, nu putea fi decât o supraviețuire. Așa a fost posibil, încă o dată, „Iliescu Președinte, patru ani de-acu’nainte!”

Sloganurile campaniilor mele nu au contat mai mult decât ce am putut eu face. Nu am fost un ales scos la lumină de publicitate. Curajul meu și transparența mea au fost cele mai bune instrumente de PR pe care le-am avut. De altfel, am investit destul de puțin în publicitate politică.

E o fotografie la alegerile din 1992, pentru afișul de campanie, în care stau pe o buturugă. Pentru mine, a fost cel mai bun shooting din toate. Însă independent de cum cosmetizăm alegerile, cu mai multă sau mai puțină publicitate, cu mai multe sloganuri sau mai puține cuvinte și fapte, îmi doresc ca atât candidații – că tot suntem acum în an electoral – cât și electoratul, să înțeleagă ceea ce am spus de câteva ori în 1996, anul mandatului meu în opoziție: „Alegerile trec, țara rămâne!”, a mărturisit Ion Iliescu în podcastul lui Ionuț Vulpescu.

14 milioane de oameni la alegerile prezidențiale din mai 1990

Întrebat de ce oamenii nu mai ies astăzi la vot și cum explică absenteismul de azi, dar și neîncrederea oamenilor în democrație și în instituțiile sale, fostul șef al statului a mărturisit că acum nu mai există o miză.

După căderea comunismului, oamenii își doreau cu ardoare dreptul de a vota. Generațiile de astăzi s-au născut cu acest drept.

„Întrebarea aceasta e pusă unui om care a câștigat cu 12.232.498 de voturi în 1990, însemnând peste 85% din totalul voturilor exprimate. Să îmi spună și mie cineva din politica românească cine a mai obținut peste 12 milioane de voturi și, de fapt, să îmi spună când au fost ultima dată 12 milioane de români la urne. Nu am avut internet, nu am avut inteligență artificială, nu am avut tik-tok. Dar au ieșit pentru România, la vot, peste 14 milioane de oameni la alegerile prezidențiale din mai 1990. Din mai multe motive.

Primul ar fi că imediat după căderea comunismului, oamenii aveau o foame uriașă de a exercita un drept pe care nu l-au avut niciodată, acela de a vota liber. Generațiile de astăzi sunt cele care s-au născut având acest drept garantat, nu au luptat pentru el și nici nu cunosc lumea în care n-ai fi putut vota.
Generațiile noastre au obținut democrația; generațiile de acum trebuie să o protejeze.

Când spun că cei care astăzi au vârste egale sau mai mici cu democrația României nu au luptat pentru libertate nu e un reproș, să ne înțelegem, nu își alege nimeni momentul când se naște și nici nu lucrăm cu argumente contrafactuale. Dar absenteismul este covârșitor astăzi și pentru că neavând experiența timpurilor negre de dinainte de 1989, tinerii nu au bucuria sau foamea de a vota, pe care am avut-o noi.

Un alt motiv este că absenteismul este un instrument de sancțiune morală a clasei politice în integralitatea ei și o respingere a scenariului în care votezi răul cel mai mic. Nu e însă ceva de reproșat alegătorilor, ci clasei politice. Cetățenii nu votează, nu pentru că sunt acești indivizi leneși și confortabili, care așteaptă ca mediul politic să le dea diferite privilegii și să le crească nivelul de trai, ei nefăcând nimic – retorica aceasta mi se pare o palmă dureroasă pe obrazul democrației. Cetățenii nu votează pentru că nu li se oferă o miză”, a dezvăluit Ion Iliescu.