Moldova, una dintre cele mai importante regiuni istorice ale României, este o țărâmă plină de legende și controverse istorice. De-a lungul secolelor, povestea întemeierii acestui principat a fost spusă și respusă, dar în centrul ei rămâne figura enigmatică a lui Dragoș Vodă. De la legendele vânătorii unui bour până la realitatea istorică documentată, întemeierea Moldovei continuă să fascineze și să ridice semne de întrebare. Acest articol întră în detaliile poveștii, explorând atât miturile, cât și adevărurile din spatele unuia dintre cele mai captivante episoade din istoria României.
Legenda întemeierii Moldovei de către Dragoș Vodă a fost perpetuată în cronicile medievale, inclusiv în scrierile lui Grigore Ureche. Potrivit acestei povești, Dragoș, un senior maramureșean, ar fi pornit la vânătoare de bour însoțit de o ceată de viteji. Urmărind animalul, Dragoș ar fi ajuns pe teritoriul de astăzi al Moldovei, unde bourul a fost îndoit cu un buzdugan.
Legenda spune că, în timpul acestei urmăriri, cățelușa sa, Molda, s-a înecat într-un râu. Din dragoste pentru aceasta, Dragoș ar fi denumit râul Moldova, nume care ulterior s-a extins asupra întregii regiuni. De asemenea, bourul vânat de Dragoș a inspirat stema principatului.
Această poveste, oricât de romantică și eroică ar părea, este mai degrabă un mit, iar istoricii sunt de acord că realitatea este mult mai complexă.
Istoricii arată că Dragoș Vodă nu a fost un întemeietor independent al Moldovei, ci un feudal într-o misiune regală. Originar din Bedeu, Maramureș, Dragoș a fost trimis în Moldova de către regele Ungariei, Ludovic I, pentru a organiza o marcă de apărare împotriva atacurilor tătarilor.
În secolul al XIV-lea, teritoriul de la est de Carpați era controlat de Hoarda de Aur, iar tătarii foloseau această regiune ca bază pentru atacurile asupra Transilvaniei și Ungariei. În 1342, regele Ungariei a trimis o expediție militară sub comanda voievodului Transilvaniei, Andrei Lackfi, pentru a îînlătura această amenințare. Printre trupele implicate se afla și un contingent maramureșean condus de Dragoș din Bedeu.
Succesul campaniei a dus la alungarea tătarilor din teritoriile est-carpatice. Drept recompensă, Dragoș a fost numit conducător al mărcii de apărare moldovenești, având centrul într-un important târg din regiune, Baia. Astfel, rolul său nu a fost cel de întemeietor, ci de administrator al unei regiuni aflate sub controlul coroanei maghiare.
Statutul Moldovei ca stat independent a fost atins mai târziu, sub conducerea lui Bogdan din Cuhea, un alt maramureșean. Spre deosebire de Dragoș, Bogdan nu era fidel coroanei maghiare, ci dimpotrivă, era un lider răzvrătit. Obligat să-și părăsească domeniile din Maramureș, Bogdan a trecut Carpații în Moldova, unde s-a aliat cu populația locală și a preluat controlul asupra teritoriului. În acest fel, Bogdan este considerat adevăratul întemeietor al principatului independent Moldova.
Etimologia numelui „Moldova” este o altă sursă de dezbatere. Legenda atribuie numele cățelușei Molda, dar cercetătorii consideră că originea este mult mai complexă.
Unele teorii sugerează că numele provine din limba slavă sau tătără, cu semnificații legate de pământul fertil sau de peisajul local. De exemplu, în limbile indo-europene, „molda” poate însemna „mucegai” sau „pământ negru”, referindu-se la cernoziomul bogat din regiune. Lingvistul Iorgu Iordan a sugerat o origine germanică, bazându-se pe prezența coloniștilor germani în târgul Baia. În germană, cuvântul „Mulde” desemnează o zonă de scurgere sau o depresie, care ar putea face referire la râul Moldova.
Legenda lui Dragoș Vodă și bourul este una dintre cele mai cunoscute povești despre întemeierea Moldovei, dar în spatele ei stă o realitate istorică diferită. Dragoș nu a fost un erou romantic, ci un lider militar aflat în slujba unui rege străin. Totuși, contribuția sa la organizarea și apărarea regiunii nu poate fi ignorată, iar legenda rămâne un simbol al identității naționale moldovenești.