Candidați excentrici pe care i-a avut România la prezidențiale, după 1990. Ar fi ieșit dacă ar fi avut rețelele sociale de azi?

de: Bișinicu Andreea
29 11. 2024

Alegerile prezidențiale din România au fost, de-a lungul anilor, o scenă pentru candidați de toate tipurile: de la politicieni consacrați până la personaje excentrice care au atras atenția prin idei, declarații sau comportamente inedite. Urmăriți, în rândurile de mai jos, un top al celor mai excentrici candidați care au participat la cursele pentru Cotroceni după anul 1990.

Constantin Mudava, ”vindecătorul” cu energii paranormale

Constantin Mudava a devenit faimos pentru pretențiile sale de vindecător prin energii paranormale. În campaniile sale electorale, a susținut că ar putea rezolva problemele țării prin puterea sa energetică și a promis „vindecarea” întregii națiuni.

Prezența sa a stârnit controverse și ironii, dar și curiozitatea unui segment al electoratului atras de promisiuni neobișnuite.

Mudava a rămas o figură memorabilă datorită aparițiilor sale teatrale și mesajelor de campanie care au fost mai degrabă spirituale decât politice. Deși nu a avut un impact electoral semnificativ, a rămas în memoria colectivă ca un exemplu de candidat atipic.

Gigi Becali, afaceristul cu discursuri populiste

Cunoscut mai ales pentru implicarea sa în fotbal și afaceri, George Becali a candidat la alegerile prezidențiale din 2004 și a impresionat prin combinația sa de populism, religiozitate și afirmații controversate.

Promitea „mântuirea” României, apelând la un stil de comunicare teatral și plin de metafore biblice. Campania sa a fost marcată de gesturi excentrice, cum ar fi distribuirea de ajutoare materiale în timpul întâlnirilor electorale, dar și de conflicte verbale cu adversarii politici.

Deși nu a fost un candidat serios pentru funcția de președinte, Gigi Becali a reușit să atragă atenția publicului prin stilul său unic.

Corneliu Vadim Tudor, tribunul naționalist

Regretatul Corneliu Vadim Tudor, liderul Partidului România Mare, a fost unul dintre cei mai vocali și controversați candidați la alegerile prezidențiale.

Retorica sa naționalistă, declarațiile teatrale și atacurile virulente la adresa adversarilor politici l-au transformat într-un personaj polarizant.

Deși Vadim Tudor nu poate fi considerat excentric în sensul clasic, stilul său bombastic și comportamentul adesea imprevizibil l-au diferențiat de restul candidaților.

În ciuda acestor trăsături, a obținut rezultate notabile, clasându-se pe locul al doilea la alegerile din 2000.

Ninel Peia, adeptul teoriilor conspirației

La alegerile din 2019, Ninel Peia s-a remarcat prin promovarea unor teorii conspiraționiste și prin declarații neobișnuite.

Fost deputat PSD, Peia a devenit un susținător al teoriilor despre conspirațiile globale și a fost considerat de mulți drept un outsider cu agendă neclară.

În campania sa, a abordat subiecte precum pericolele vaccinurilor și presupusele influențe externe asupra politicii românești, ceea ce i-a adus un mic nucleu de susținători, dar și multe critici din partea opiniei publice.

Viorel Cataramă, capitalistul radical

Viorel Cataramă, cunoscut pentru pozițiile sale pro-capitaliste și declarațiile radicale, a participat la alegerile prezidențiale din 2019.

Cataramă a propus măsuri economice extrem de controversate, precum desființarea pensiilor speciale și liberalizarea completă a pieței muncii, dar a atras atenția mai ales prin atitudinea sa sfidătoare și provocatoare.

În contextul pandemiei de COVID-19, Cataramă a stârnit noi controverse prin gestul de a intra în contact intenționat cu persoane infectate pentru a demonstra că virusul nu reprezintă un pericol real, ceea ce i-a consolidat imaginea de candidat excentric.

De-a lungul anilor, scena politică românească a fost marcată de prezența unor candidați care au adus elemente neobișnuite în competițiile electorale.

Deși acești candidați excentrici nu au avut un impact electoral semnificativ, ei au reușit să animeze dezbaterile și să aducă un plus de culoare în campaniile prezidențiale.

Fenomenul arată diversitatea spectrului politic și atracția unui segment al electoratului pentru personajele neconvenționale.