Cea mai ciudată bătălie din istorie a avut loc în 1788. Ce s-a întâmplat cu armata Imperiului Habsburgic în lupta de la Caransebeș, ce spun istoricii

De-a lungul timpului au existat numeroase bătălii importante între armatele a două state, unele schimbând cursul istoriei. Dar, probabil cea mai ciudată, chiar ridicolă dintre ele a avut loc în timpul războiului ruso-austriaco-turc, când Imperiul Țarist și cel Habsburgic au fost aliate împotriva celui Otoman, derulat între 1787-1792. În cadrul acestuia, în toamna lui 1788, austriecii s-au confruntat cu turcii la Caransebeș. De fapt, însă, așa cum a rămas supranumită în istorie, „bătălia rachiului” n-a fost chiar o luptă între două armate rivale.

Când a avut loc cea mai ciudată bătălie din istorie

Probabil că cea mai ciudată luptă din istorie a fost bătălia de la Caransebeș, supranumită și „bătălia rachiului” sau „a țuicii”, din noaptea de 21 spre 22 septembrie 1788, acum 135 de ani.

În acel moment, Imperiul Habsburgic – ce purta, la acea vreme, titulatura de Sfântul Imperiu Roman – condus de împăratul Iosif al II-lea era deja implicat, încă din luna februarie,  în războiul ruso-turc ce debutase cu un an mai devreme. Cele mai mari două puteri europene ale timpului se aliaseră împotriva dușmanului comun, Imperiul Otoman.

În toamna anului 1788, austriecii au decis că este cazul să tranșeze dur conflictul cu Imperiul Otoman. Așa că au pornit, din teritoriile locuite de către români, către Bulgaria, spre a ataca Vidinul.

De la iscoade, conducătorii armatei austriece, în frunte chiar cu împăratul Iosif al II-lea, primiseră vestea că otomanii se mobilizaseră, la rândul lor, pentru bătălie, pornind la drum către adversarii lor, conduși de Marele Vizir, Koja Yusuf Pașa.

Ce s-a întâmplat în lupta de la Caransebeș

Ca orice oaste a unui imperiu, cea habsburgică era o armată multinațională, în care erau necesare eforturi suplimentare, pentru depășirea barierelor lingvistice. Cu atât mai mult, cu cât armata cuprindea aproximativ 172.000 de ostași.

Ajunsă la Caransebeș, armata austriacă nu știa exact poziția în care se afla inamicul, așa încât au fost trimiși în recunoaștere câteva unități de husari unguri – ostași de cavalerie – pe celălalt mal al râului Timiș, scrie cunoastelumea.ro.

Dar, în loc de turci, husarii au dat peste niște localnici care tocmai fabricaseră o cantitate apreciabilă de rachiu. La vederea alcoolului, husarii au „luat o pauză” de la misiunea lor și au încins o petrecere strașnică. Neliniștiți de întârzierea husarilor, ofițerii superiori austrieci au decis să trimită alți soldați în căutarea lor.

De găsit, i-au găsit, dar când au vrut să se delecteze și ei din rachiu, husarii au refuzat. De la ceartă s-a ajuns la o bătaie generală, apoi la focuri de armă. La auzul lor, armata habsburgică a crezut că este atacată de otomani, chiar dacă, în realitate, aceștia erau încă departe.

S-a creat panică, apoi un haos teribil a pus stăpânire pe oștenii armatei lui Iosif al II-lea. Curând, au intrat în „bătălie” și tunurile, atunci când un gradat speriat a ordonat foc de artilerie. Astfel, s-a declanșat un adevărat masacru între soldații aceleiași armate, fiecare trăgând în ce apuca, doar pentru a nu fi ucis, la rândul său.

Când a răsărit soarele, făcând lumină asupra celor 10.000 de soldați ai armatei imperiale răniți sau uciși, a devenit evident faptul că trupele turce nu existau. Aceștia au apărut abia două zile mai târziu și au cucerit ușor Caransebeșul, care nu mai era apărat.

Ce părere au istoricii

Totuși, relatările despre acest incident sunt neclare, unii istorici punând la îndoială faptul că bizara bătălie de la Caransebeș s-a desfășurat chiar așa cum o relatează tradiția orală.

S-ar putea ca această acțiune jenantă a armatei austriece să fi fost exagerată în timp, a explicat istoricul Matthew Mayer în teza sa de doctorat, conform incredibilia.ro.

Potrivit lui Mayer, pe 26 septembrie 1788, Iosif al II-lea i-a trimis o scrisoare fratelui său, Leopold, descriind evenimentele din noaptea de 21 septembrie, panica și confuzia care au urmat.

„Coloana în care mă aflam a fost complet dispersată. Tunurile, căruțele și corturile erau răvășite, era oribil. Soldații mei trăgeau unul în celălalt! Până la urmă, s-a reinstaurat ordinea. Am fost norocoși că turcii nu erau pe urmele noastre, altfel întreaga armată ar fi fost distrusă”, a scris Iosif.

Iosif a dat și mai multe explicații despre bătălia de la Caransebeș într-o scrisoare pe care i-a trimis-o cancelarului Austriei, Wenzel Anton von Kaunitz, potrivit lui Erik Durschmied, autorul cărții „Cum au schimbat istoria norocul și prostia”.

„Dezastrul suferit de armata noastră din cauza lașității unor unități este incalculabil în acest moment. Panica se răspândise peste tot, în rândurile armatei, în rândurile oamenilor din Caransebeș și până la Timișoara, la mai mult de zece leghe de aici”, a scris Iosif.

Dar scrisorile împăratului și documentele istorice nu menționează pierderi grele. Scrisoarea lui Iosif către fratele său conține doar o descriere succintă a unor pagube materiale (pierderea „tuturor oalelor și corturilor” și a „trei piese de artilerie”).

Este posibil ca relatarea mai senzaționalistă să fi fost inspirată de biografia „Iosif al II-lea” din 1968. În acest volum, autorul, istoricul Paul Bernard, vorbește despre pierderea a 10.000 de oameni, însă omite să pomenească sursele acestui număr, a mai subliniat Mayer.

„Deoarece Bernard nu citează sursele, se consideră că descrierea cea mai exactă a incidentului îi aparține lui Iosif”, a conchis Mayer.

În cele din urmă războiul ruso-austriaco-turc s-a încheiat prin semnarea Păcii de la Iași, din 1792, mrile puteri europene reușind să învingă Imperiul Otoman. Dar amintirea luptei stupide de la Caransebeș, indiferent de consecințele reale ale acesteia, a rămas în istorie ca o pată neagră pe blazonul Imperiului Habsburgic.