Femeile în cultura populară românească: „Dacă ţuica din oală curgea era semn că fata era stricată. Mireasa era dusă înapoi, de față cu toți”

Femeile în cultura populară românească: „Dacă ţuica din oală curgea era semn că fata era stricată. Mireasa era dusă înapoi, de față cu toți

Femeile, atât din România, cât și din alte țări, au fost, de-a lungul timpului, supuse multor acte de misoginism. Câteva dintre exemplele de acest fel le veți putea citi și în articolul de astăzi, care tinde să descrie, cât de bine poate, statutul femeii tinere de odinioară, de la sat.

Prejudecățile îndreptate împotriva femeilor erau ceva obișnuit în lumea satului, cea de altădată. Femeile trebuiau să îndeplinească anumite criterii pentru a fi considerate „cuminți” și „supuse bărbatului”, ba chiar mai mult de atât, existau și anumite superstiții care decideau, de la sine putere, asta.

Femeile erau judecate în funcție de „bârfe”, dar și de superstiții arhaice

În vremurile cele de demult, mai ales la sat, virginitatea femeilor din România era extrem de importantă, așadar ea trebuia dovedită familiei, prin prezentarea celebrului așternut pătat de sânge.

În plus, undeva prin Argeș, tot pe la sat, exista un obicei care implica o oală găurită, după cum explică cercetătorul etnografic Sorin Mazilescu, în cele ce urmează.

„Existau prejudecăţi mari legate de virginitatea tinerei. Era foarte important să fie fată mare când se mărita. Cei doi tineri proaspăt căsătoriţi se retrăgeau într-o încăpere, iar soacra aştepta la uşă cu o oală cu ţuică, ce avea un fel de cep în fund. Când mirele ieşea din încăpere, soacra ştia dacă fata a fost sau nu fecioară, iar semnul dat nuntaşilor era prin această oală. Dacă ţuica din oală curgea era semn că fata era stricată. Mesenii să ridicau de la masă şi plecau. Se scoteau caii, se punea grapa – totul era pregătit dinainte pentru orice eventualitate – şi fata era dusă înapoi, în văzul tuturor, la casa părintească”, a declara Sorin Mazilescu, pentru Adevărul.

Așadar, dacă i se dovedea statutul de virgină, respectiva fată căpăta reputație de femeie la casa ei.

Cu toate astea, fetele ce săreau de vârsta de 16 ani puteau să întâmpine probleme, această vârstă fiind considerată a fi optimă pentru măritiș.

„În lumea satului, femeia se considera împlinită doar prin căsătorie. Fata se considera coaptă la 16 ani, vârstă până la care trebuia să se căsătorească. Între 14 şi 16 ani se întâmpla, cel mai adesea, dar la 14 ani era cumva furată, ca să nu o ia altcineva. Femeile care treceau peste vârsta de 16 ani aveau deja o problemă. La 18 ani, problema era deja foarte mare, iar fetei îi era foarte greu să se mai căsătorească. Era deja numită fată bătrână, pusă la colţ şi ocolită. De aceea, se considera că e împlinită prin bărbat, pentru că bărbatul îi oferea statutul de nevastă, siguranţa, iar cu el îşi făcea familia. Ne naştem, ne hrănim, creştem, ne înmulţim şi murim – acestea erau crezurile lumii rurale, iar ea trecea, prin căsătorie, la cea de-a treia etapă”, a mai spus Mazilescu, pentru sursa citată anterior.

Citește și: