„Douăzeci de mii de leghe sub mări”, varianta științifică: ce au descoperit cercetătorii

Pământul oferă, din când în când, indicii asupra naturii sale reale, iar oamenii de știință par pregătiți să le analizeze și să tragă, mai apoi, concluzii.

Un diamant dezgropat recent într-o mină din Botswana reprezintă un astfel de indiciu. Acesta este plin de defecte care conțin urme de ringwoodit, feropericlază, enstatita și alte minerale care sugerează că diamantul s-a format la 660 de kilometri sub suprafața Pământului.

Mai mult, se crede că mediul în care s-au format este bogat în apă.

„Apariția ringwooditei, împreună cu fazele hidratate, indică un mediu umed la această limită”, scrie o echipă de cercetători condusă de fizicianul Tingting Gu, de la Institutul Gemologic din New York și Universitatea Purdue.

Cea mai mare parte a suprafeței Pământului este îmbrăcată în apă, de altfel. Cu toate acestea, având în vedere miile de kilometri dintre suprafață și nucleul planetei, oceanele par o simplă baltă, prin comparație. Chiar și în punctul extrem, oceanul are o adâncime de numai 11 kilometri.

Cum ajunge apa în interiorul Pământului

Având în vedere că scoarța Pământului este crăpată pe alocuri, iar plăcile tectonice separate se macină și alunecă una sub marginile celeilalte, apa se infiltrează adânc în planetă, ajungând până la mantaua inferioară. În timp, se întoarce la suprafață prin activitatea vulcanică.

Pentru că nu putem ajunge acolo, totuși, trebuie să așteptăm ca dovezile existenței apei să revină la suprafață. Iar acest lucru s-a întâmplat acum.

„Deși formarea diamantelor de pe mantaua superioară este adesea asociată cu prezența fluidelor, diamantele super-profunde cu ansambluri minerale retrogradate similare au fost rareori observate însoțite de minerale hidratate”, mai scriu ei, în lucrarea lor.

„Chiar dacă a fost sugerată o îmbogățire locală cu H2O pentru zona de tranziție a mantalei pe baza descoperirii anterioare de ringwoodite, ringwoodite cu faze hidratate, raportată aici, reprezentativă pentru un mediu peridotitic hidratat la limita zonei de tranziție, indică o zonă de tranziție mai larg hidratată în adâncime”, s-a completat.

Cercetările anterioare au descoperit că Pământul aspiră mult mai multă apă decât s-a crezut anterior. Ce înseamnă, cu precizie, asta pentru știință, rămâne de văzut.