De unde ne mai vine gazul, în cazul în care Putin închide robinetul?

De unde ne mai vine gazul, în cazul în care Putin închide robinetul?

Situația creată în jurul Ucrainei și Rusiei, cu toate tensiunile izvorâte din posibilitatea izbucnirii unei invazii, ne determină să ne punem o întrebare simplă: de unde se va mai aproviziona Europa cu gaze naturale, dacă Rusia va închide „robinetul”?

Înainte de a deschide această discuție, trebuie punctat un element de bază. Este vorba despre faptul că Rusia este cel mai mare furnizor de gaze din Europa. Tocmai din acest motiv, îngrijorarea unei posibile sistări a livrărilor este foarte mare în regiunea noastră.

Riscăm să cădem într-o criză energetică mult mai gravă

Pentru că nu e nevoie să fim specialiști în domeniul energiei pentru a ne da seama de consecințele grave care ar apărea de pe urma acestui fapt. Cel mai probabil, ne-am adânci într-o criză energetică de proporții.

O agravare a situației nu este deloc de dorit, în condițiile în care deja piața europeană a gazelor naturale se confruntă cu mari probleme. De luni bune, prețurile au explodat, iar efectele se resimt și la consumatorii finali, care trebuie să scoată din buzunar mai mulți bani pentru a-și achita facturile, în pofida măsurilor adoptate de Guvernele locale.

În cazul în care Rusia ar invada Ucraina, beneficiarii de pe urma gazului rusesc ar trebui să găsească alte soluții. În acest sens, americanii depun eforturi susținute, în această perioadă, purtând discuții la cel mai înalt nivel, cu speranța găsirii unor rezerve de acest tip.

Qatar, unul dintre cei mai mari producători de gaz din lume și al doilea exportator de gaz natural lichefiat (GNL), după Australia, ar putea fi colacul de salvare la nivel global, din perspectiva depozitelor de urgență de gaz, de care am avea nevoie, în cazul unui conflict izbucnit la graniță.

În prezent, SUA poartă discuții pe mai multe planuri, iar oficialii americani spun că nu ar fi nevoie „să solicite unei companii sau țări individuale să crească exporturile cu volume semnificative, ci mai degrabă volume mai mici, dintr-o multitudine de surse”.

Citește și: