Cele mai periculoase animale de pe teritoriul României – VIDEO

Animale periculoase pot fi întâlnite oriunde pe mapamond însă, cu siguranță ți -ai pus întrebarea cu privire la cele mai periculoase animale care se regăsesc pe teritoriul României. Află care sunt acestea, din lista de mai jos.

Printre aceste animale se numără unele de dimensiuni mari, care se regăsesc în general la munte sau în pădurile dese, dar și de mici dimensiuni. La prima vedere ai zice că, dacă sunt mici, nu reprezintă un pericol. Dar aceste exemplare îți pot fi fatale, după cum poți urmări în clipul video de mai sus.

Care sunt cele mai periculoase animale de pe teritoriul României

Dacă aveți chef de drumeții și aventură pe cărările patriei, ar fi bine să pornți la drum bine informați. Și asta include nu numai starea vremii și tipul de bocanci, dar și un ghid al teritoriilor pe care se află anumite viețuitoare mai puțin prietenoase. Vă ajutăm astăzi să vă faceti o idee despre ce colți sau venin ați putea întâlni pe traseu.

Mistreţul

Mistreţul este un mamifer sălbatic omnivor, în general nocturn. Aria sa de răspândire cuprinde întreaga Europă, nordul Africii, inclusiv Munţii Atlas, mare parte din Asia, întinzându-se la sud până în Indonezia. În România populează pădurile, începând cu Delta şi Lunca Dunării, până în desişurile Carpaţilor.

Este colorat negru – cafeniu. Scoate sunete foarte asemănătoare celor ale porcilor domestici. Colindă în turmă pădurile şi culturile agricole de la marginea acestora. Suprinzător, este foarte agresiv (mai ales scroafele cu purcei) şi produce anual, în ţara noastră, rănirea câtorva zeci de persoane. În ultimele două decenii au fost doar două cazuri de agresiune soldată cu moartea omului atacat.

Broasca râioasă

Broasca râioasă brună este o broască fără coadă din familia bufonide întâlnită în locuri umede prin livezi, păduri, culturi, în jurul aşezărilor omeneşti (în crăpăturile zidurilor şi în pivniţe). Este răspândită în nord-vestul Africii, cea mai mare parte din Europa şi Asia temperată până la lacul Baikal. În Alpi se urcă până la 2200 m. Broasca râioasă brună este o specie cu mai multe subspecii geografice.

În România şi Republica Moldova trăieşte subspecia Bufo bufo bufo. În România se găseşte de la 300 m în sus, începând cu regiunea dealurilor, până la graniţa pădurilor de munte, ca şi în Podişul Transilvaniei, fără a depăşi 1 800 m altitudine. În Dobrogea nu a fost găsită decât în zonele împădurite din nord. Este cel mai toxic amfibian care trăieşte la noi, veninul (prin contact) provocând iritaţii ale mucoaselor şi chiar poate duce la deces prin şoc anafilactic.

Lupul

Lupul (canis lupus) este un animal robust şi suplu, lung de până la aproximativ 1,5 m, la care se adaugă o coadă de până la cca 0,8 m. Greutatea este variabilă, de obicei între 30 şi 50 kg, dar depăşind în unele cazuri 70 kg. Blana este de o culoare brun-cenuşie cu variaţii multiple.  Năpârlind în general toamna în zonele temperate, lupul are o „haină” de vară, mai închisă la culoare, şi alta de iarnă, mai deschisă, pentru a se putea camufla, fiind astfel mai greu zărit de pradă şi putând deci să vâneze mai uşor. În ţara noastră trăiesc aproximativ 3.000 de lupi. Specialiştii sunt de părere că o haită de 5-6 lupi poate doborî cu uşurinţă un om, însă nu au mai fost semnalate cazuri mortale de aproape un secol.

Ursul brun

Este un animal deosebit de puternic, aparţinând familiei Urside, are un corp de până la 2,5 m lungime, o înălţime la greabăn de până spre 1,5 m şi o greutate maximă de 600 kg. Ursul brun (ursus arctos) poate trăi până la 30 de ani în natură şi până la 50 de ani în captivitate. Ursul brun are o blană deasă, mult apreciată. Deşi culoarea de bază este cea brun-cafenie, variaţiile sunt deosebit de mari, de la urşi roşcaţi la cei aproape negri.

Unele exemplare prezintă pete albe la baza gâtului, formând uneori un adevărat guler, asemănător cu cel al ursului gulerat de Himalaya. În România trăiesc peste 6.000 de exemplare, adică jumătate din întreaga populaţie de urşi din Europa. Anual, în ţara noastră au loc 5-6 atacuri ale unor urşi asupra oamenilor, înregistrându-se cel puţin un caz mortal în fiecare an.

Recomandarea specialiştilor este ca la întâlnirea cu ursul să faceţi gălăgie, legenda potrivit căreia animalul nu-i atacă pe care care fac pe mortul fiind cât se poate de falsă. În fapt, urşii sunt necrofagi, deci cineva care se preface mort are mai mari şanse să fie devorat decât cineva care face zgomot.

Scorpionul carpatic

Scorpionul carpatic este o specie cu venin din românia și este, după cum îi zice și numele, o specie endemică, fiind răspândit doar în țara noastră. Scorpionul este o artropodă terestră, din clasa arahnidelor (înrudită așadar cu păianjenii). Scorpionul se hrăneste cu diferite nevertebrate și este activ mai mult noaptea, ziua stând în galerii săpate sau sub pietre, bușteni.

Poate fi întâlnit preponderent în sud-vestul țării (Banat și Oltenia), o mică populație fiind întâlnită și în județul Buzău. Veninul acestuia nu este periculos pentru om, dar, dacă persoana înțepată cu acul este alergică la venin, consecințele pot fi periculoase.

Tarantula românească

Iată că trăieşte o specie de tarantulă şi în România. Este o specie de păianjeni din familia păianjenilor-lupi. Este cea mai mare specie de păianjeni de pe teritoriul României şi Republicii Moldova. Femela măsoară în medie 25 mm şi ajunge până la 35 de mm, pe când masculul are în medie 19 mm, ajungând la maxim 25 mm. Este o specie tericolă, petrecându-şi majoritatea timpului în galerii săpate în sol.

Specia preferă zonele de câmpie, zonele inundabile, cu sol umed în care poate sapă cu uşurinţă, sunt capabili de migraţii şi sunt buni înotători, traversând deseori râuri mari. S-a constatat că Lycosa singoriensis poate înota 7 zile neîntrerupt.

Văduva neagră

Specialiştii consideră că văduva neagră este păianjenul cu cel mai toxic venin din lume, însă cazurile mortale sunt rare numai pentru că insecta este de o talie destul de mică, deci cu chelicere mai puţin dezvoltate şi cu o cantitate mică de venin. A devenit legendară mai ales pentru obiceiul femelei (care este mult mai mare decât masculul) de a-şi devora partenerul după împerechere

Păianjenul este negru ca smoala, cu pete roşii pe abdomen. Trăieşte într-o pânză destul de neregulată (cu formă vagă de pâlnie), sub pietre, printre buruieni sau în adâncituri ale solului. Poate fi întâlnită (este drept, destul de rar) şi în România, mai ales în Delta Dunării, a Litoralului şi în zonele sudice (în apropiere de Dunăre).

Vipera

În România trăiesc mai multe varietăţi de vipere: vipera comună, vipera cu corn (dar şi cel puţin trei subspecii de viperă de stepă).  Cea mai răspândită este vipera comună (sau vipera cu cruce), dintre care, pe teritoriul Românei trăiesc circa 30.000 de exemplare, urmată de vipera de stepă şi, în fine, de cea cu corn. Aceasta din urmă este cea mai periculoasă, dar şi cea mai rară.

Vipera berus are o lungime între 50–70 cm, în cazuri de excepţie putând atinge lungimea de 90 de cm. Culoarea viperelor din această specie este variată, de la o culoare cenuşie-argintie la galben, roşiatic, cenuşiu brun, până la negru (întâlnite în peşteri la vipere în Alpi). Vipere cu nuanţe de culoare mai închisă se întâlnesc în regiunile mai reci.

Toxicitatea veninului este relativ scăzută în comparaţie cu alte specii de viperă. Simptomele locale includ durere intensă şi imediată, urmată după câteva minute de umflare şi o senzaţie de furnicătură. Durerea se răspândeşte în câteva ore în tot corpul. Necrozele sunt foarte rare. Periculos este şocul anafilactic ce poate apărea la interval de 5 minute după muşcătură.

Citește și: