Cum arătau efectele speciale în vremea când nu exista CGI

Cum arătau efectele speciale în vremea când nu exista CGI
11:00 12.08.2018

Astăzi, mulțumită CGI-ului, nu prea mai există granițe în materie de efecte speciale prezentate în filme și seriale. CGI-ul este o metodă practică și mai ieftină de a prezenta efecte speciale decât dacă încerci să le recreezi în realitate în fața camerei. Totuși, producătorii de filme nu au beneficiat mereu de acest lux.

Pe vremuri, era nevoie de proteze, machiaj și tot soiul de trucuri de filmare pentru a le prezenta cinefililor scene care, în realitate, ar părea imposibile. Scenelor le lipsea realismul pe care îl poate oferi CGI-ul de calitate, dar ele sunt totuși un punct de reper pentru cinematografia modernă, care ne arată de unde am plecat și unde am ajuns.

Despărțirea Mării Roșii în „The Ten Commandments”

Producătorii acestui film din 1956 au fost puși față în față cu o sarcină foarte dificilă pentru acea vreme – să despice Mare Roșie în două. Pe atunci, era considerat cel mai dificil efect special. A fost nevoie de șase luni de muncă, iar scena finală cuprinde secvențe combinate de la Marea Roșie și studiourile Paramount din Los Angeles.

La Paramount, au fost umplute două vase uriașe cu apă, iar filmarea cu umplerea lor a fost ulterior pusă pe reverse. Imaginile au fost întoarse apoi în oglindă, pentru a da impresia de pereți. Pentru ca apa să semene mai mult cu cea de mare, a fost amestecată cu o substanță asemănătoare gelatinei. Scena de final este departe de a fi realistă, dar și-a îndeplinit menirea pentru acea vreme.

Scena cu extraterestrul din piept din „Alien”

Filmul „Alien” din 1979 va fi mereu asociat cu celebra scenă în care un extraterestru mic practic explodează din pieptul unuia din personaje. Momentul a fost atât de șocant, încât există legende cu oameni care au fugit din cinematograf direct la baie. Nivelul de șoc al scenei este dat și de reacția sinceră de surprindere a celorlalți actori, care nu aveau idee de ce urmează.

În celebra secvență, actorul John Hurt a fost poziționat sub o masă, astfel încât să îi iasă doar capul. Corpul său a fost constituit de un manechin umplut cu organe de animale cumpărate de la o măcelărie. Doi membri din echipa de filmare au stat ascunși sub masă, cu o mașinărie umplută cu 22 de litri de sânge fals. Inițial, extraterestrul nu a reușit să treacă de tricoul de pe manechin, așa că un membru al echipei a trebuit să taie tricoul puțin. Materialele explozive s-au declanșat, iar extraterestrul a sărit din pieptul manechinului. Sângele și organele s-au împrăștiat peste tot, iar actrița Veronica Catwright a leșinat de la șoc. Scena sângeroasă, deși acum pare comic de nerealistă, a făcut istorie.

Rechinul din „Jaws”

Dacă filmul „Jaws” ar fi fost realizat în zilele noastre, nu în 1975, nu era vreo urmă de îndoială că rechinul ar fi fost CGI. Pe atunci însă, tehnologia nu i-a permis regizorului Steven Spielberg să arate rechinul vicios pe cât și-ar fi dorit inițial. Spielberg a optat pentru un rechin mecanic pe nume Bruce, care se cam oprea din când în când și se scufunda la fundul apei.

Astfel, regizorul s-a inspirat de stilul lui Alfred Hitchcock, și a decis să îl filmeze mai puțin pe Bruce. Soluția aceasta a mers de minune pentru acele vremuri. Spectatorii nu l-au văzut extrem de mult pe Bruce, dar asta a păstrat suspansul într-o concentrație mare. Conceptul de „mai puțin mai bine” nu ar mai funcționa în zilele noastre, când studiourile se bat să arate cât mai multe efecte speciale în filmele care cer acest lucru. Mai mult, audiențele narcotizate în fața efectelor speciale probabil nu ar mai răspunde la fel de bine la subtilități.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI
Sursa: Ranker